Andrei Oișteanu este etnolog, antropolog, istoric al religiilor și al mentalităților. Este membru fondator al Institutului de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române și membru în Consiliul științific al Institutului.
Începând din 1980, a publicat numeroase cărți multi-premiate şi traduse în engleză, franceză, germană, italiană, maghiară, printre care „Grădina de dincolo. Zoosofia. Comentarii mitologice”, „Cutia cu bătrâni” (roman), „Mythos & Logos. Studii și eseuri de antropologie culturală”, „Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european”, “Ordine și Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească”, “Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu”, “Narcotice în cultura română”, “Sexualitate și societate. Istorie, religie și literatură” şi, cea mai recentă, “Moravuri și năravuri. Eseuri de istorie a mentalităților”. Toate volumele au fost publicate la Editura Polirom, în seria de autor „Andrei Oişteanu‟.
Am realizat interviul pornind de la identitatea națională a Ucrainei, consolidată în mod excepțional în condițiile războiului declanșat, pe 24 februarie, la ordinul lui Putin.
Am vorbit mai întâi despre miturile și adevărurile istorice, care sunt acum instrumentalizate de Putin pentru a-și justifica invazia armată în Ucraina – el susținând că este doar o „operațiune de eliberare” de un guvern de „neonaziști și drogați”.
Andrei Oișteanu : „Putin creează un mit fondator al conștiinței naționale ucrainene‟
Santinela : Pentru a vorbi despre asta, să facem recurs la istoria Ucrainei, la începuturi, la figura lui Bogdan Hmelnițki, conducătorul cazacilor zaporojeni din Ucraina.
A.O. : Ar trebui, de fapt, să începem cu Rusia Kieviană (secolele IX-XII), când s-au creştinat ruşii, în anul 988, sub cneazul Vladimir/Volodimir, zis cel Sfânt. Hatmanul Hmelnițki a fost un om crud. În documentele epocii el era denumit „fiara”. Răscoala condusă de el a fost, de fapt, îndreptată împotriva moşierilor polonezi şi lituanieni. Dar a început cu un imens şir de pogromuri. El a ordonat uciderea evreilor din provincia Ucraina, în perioada 1648-1651. Istoricii o consideră a doua mare distrugere a evreilor, după Holocaust.
Hmelnițki a luptat și în Moldova, iar domnitorul Vasile Lupu, îngrijorat, și-a casatorit fiica, Ruxandra, cu fiul lui Hmelnițki, Timuș. Se spune că această unire a potolit cumva „fiara”.
Santinela : Făcând un salt spre prezent, care a fost parcursul statal al Ucrainei?
A.O. : Ucraina a fost absorbită de Imperiul Țarist. Ca stat, a existat doar câțiva ani, imediat după primul Război Mondial, când Lenin era prea ocupat cu Revoluția bolșevică şi războiul civil pentru a se mai gândi la Ucraina, Basarabia, Bucovina etc.
În al doilea război mondial, Stepan Bandera a declarat independenţa Ucrainei (30 iunie 1941). Politician de extema dreaptă, Bandera a fost un ultra-naţionalist (pro-nazist), care şi-a fixat ca adversari pe polonezi, evrei şi mai ales pe ruşi. Asta după ce, în anii 1931-1932, Stalin încercase să-i extermine pe ucraineni (milioane de victime) prin înfometare (Holodomor). Armata lui Bandera, aliată cu Wehrmachtul, a luptat împotriva Uniunii Sovietice. La asta se referă Putin şi Lavrov (ar merita să scriu Larvov) când îi face pe ucraineni „nazişti‟. Putin e ipocrit când vorbeşte de „denazificarea Ucrainei‟, el fiind mai nazist decât naziştii. Sper că ceva profund s-a schimbat la poporul ucrainean, odată ce, în 2019, au ales (cu 70%) ca preşedinte al ţării lor un evreu, cu bunici victime ale Holocaustului.
Santinela : Revenind la prezent, la România, la extremismul de dreapta, cu iz neofascist. Este AUR un pericol pentru România?
A.O. : Evident că este un pericol, pentru că e o mișcare tipică de extremă dreapta, neo-legionară, cu toate caracteristicile ei ‒ populistă, anti-occidentală, antisemită, xenofobă, ultra-naționalistă, homofobă, ortodoxistă ș.a.m.d. Tot ce poate fi mai rău, în special pentru România de astazi.
Santinela: Cum se explică relativul lor succes?
A.O. : Este o insatisfacție și o oboseală, după părerea mea, a societății românești faţă de ineficienţa partidelor tradiţionale, și atunci se caută debușeuri de acest tip. Aveam speranţa ca, după unele succese realizate de Partidul România Mare, după 2015, să fi depăşit această formă de opțiune electorală.
E ciudat că un popor care acum votează în proporţie de15-20% cu AUR, sau ar vota dacă ar avea posibilitatea, același popor a ales un etnic german, non-ortodox, luteran ca Președinte…
Este vorba despre „imaginea germanului în cultura română‟, ca să parafrazez un titlu drag mie. Germanul beneficiază în cultura tradiţională românească de foarte multe stereotipii pozitive. El ar fi harnic, priceput, cinstit etc. Este cel mai bine plasat din punct de vedere imagologic în cultura română. Acest tip de percepţie devine un important motor electoral.
Santinela : Ce se întâmplă, acum, cu AUR ?
A.O.: De când cu războiul ruso-ucrainean, AUR, care era extrem de prezent pe agenda publică, practic a dispărut în aceste săptămâni. Nimeni dintre ei, din conducerea mișcării, nu prea mai apare pe canalele media sau la mitinguri. Sunt debusolaţi, nu mai au subiecte. Nu le convine ferma solidaritate europeană şi euro-atlantică; nici solidaritatea românilor cu nişte ‟străini„, cum ar fi ucrainenii. Nu au o explicaţie credibilă despre ce se întâmplă în preajma României. Cei din AUR (& Şoşoacă) au preluat vorbele stupide ale ambasadorului rus la ONU – cum că ucrainenii se bombardează între ei.
Santinela : Cum vi se pare reacția oamenilor la criza refugiaților din Ucraina, în pofida încercărilor de a stârni naționalismul anti-ucrainean în rândul românilor, din partea rușilor și adepților teoriilor lui Putin?
A.O. : De când cu criza refugiaților ucraineni, a ieșit la lumină ‒ parcă din străfunduri ‒ o Românie nouă, surprinzătoare, neaşteptată, generoasă, umană, gata să sară în ajutorul unor oameni complet necunoscuţi la nevoie. O Românie pe nedrept uitată şi ignorată.
Spre surprinderea mea, și autoritățile s-au miscat destul de bine în tot acest haos. Acest hub pentru refugiații ucraineni, pe care l-a preluat România in cadrul UE, cred că este binevenit.
Santinela : Cum explicați expansionismul rus, întâi invazia Crimeei, apoi a Donbasului şi acum a întregii ţări?
A.O.: Rusia caută un „spațiu vital‟ (Lebensraum). Se comportă ca un Big Brother; ca un frate mai mare care îşi sugrumă fratele mai mic. Sau ca puiul de pasăre care îl aruncă din cuib pe puiul mai plăpând. Nostalgiile imperialiste (şi cele sovietice) joacă un rol principal în mintea „Ţarului‟, cum îi place să i se spună.
Santinela : Cum se încadrează toate astea în jurisprudenţa internaţională ?
A.O. : Rusia încalcă toate legile internaţionale. Sper ca post-bellum Tribunalul Penal Internaţional de la Haga să aibă de lucru cu Putin & Co. În plus, Rusia a încălcat flagrant prevederile Tratatului semnat la Budapesta în decembrie 1994, cu Ucraina, SUA și Marea Britanie.
(N. red. Tratatul de la Budapesta se referă la dezarmarea nucleară a Ucrainei și prevede garanții de securitate a independenței sale. Prin acest tratat, Ucraina a renunțat la armele nucleare sovietice de pe teritoriul său care au fost transferate către Federația Rusă. În schimb, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia s-au obligat să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei, reafirmând obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei. Nici una dintre armele lor ‒ se conchide în Tratat ‒ nu vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite.)
Santinela : Ce impact va avea acest război, ce impact vor avea sancțiunile dure impuse împotriva Rusiei ?
A.O.: Rusia își va putea reveni numai pe termen lung, măsurabil în decenii.
Pentru Putin, o victorie în războiul din Ucraina ar fi doar o victorie a la Pirus. (Pirus: „Încă o victorie ca asta, și suntem terminați,” n.red.). Aşa cum am mai spus, Rusia va pierde acest război, chiar dacă-l va câştiga; iar Ucraina va câştiga acest război, chiar dacă-l va pierde. Dacă Putin va face şi greşeala să-l omoare (sau să-l aresteze/răpească) pe Volodimir Zelensky, acesta va deveni un erou naţional legendar (ca Bogdan Hmelniţki în sec. al 17-lea). David cel Bun vs Goliat cel Rău. Zelensky are de acum statura politică și discursul lui Churchill, care le spunea britanicilor: “Nu mă aclamaţi! Vă voi aduce victoria, dar cu un preţ foarte mare ‒ sânge, sudoare şi lacrimi‟ (blood, sweat and tears).
Totul are efect contrar celui aşteptat de Putin (din păcate târăşte şi Rusia cu el). Putin a reuşit să creeze sindromul cetăţii asediate, când toţi se solidarizează ca să facă faţă marelui duşman comun de la porţile cetăţii. Ţările Uniunii Europene, profund divizate de interese proprii, sunt acum solidare şi încrezătoare. Acum vreun an sau doi, NATO era „în moarte cerebrală” (Macron & Trump) ; acum e monolit. Fostul mare lider mondial, respectat de toate cancelariile lumii (chiar dacă cu mâna la nas), Putin a devenit un paranoic, complet nefrecventabil. S-a rinocerizat împreună cu toţi acoliţii lui. Va fi izolat la el în buncăr şi va merge (dacă va putea să ajungă acolo) doar în Coreea de Nord, Belarus, Siria, Venezuela şi Eritrea. În mod normal, ar trebui să fie mâncat la micul dejun de propriii săi concetăţeni. Precum Ceauşescu.
Santinela: Ați avut, recent, o poziționare publică, pentru a schimba numele strazii unde se află ambasada republicii Belarus la București. Ce ne puteți spune despre această inițiativă ?
A.O. : În mai 2021, securiştii lui Lukaşenko au deturnat un avion internaţional (terorism de Stat) şi l-au arestat pe ziaristul disident din Belarus, Roman Protasevici. Un jurnalist de investigaţie care demonstrase corupţia sistemului politic creat de Lukaşenko. Nimeni nu a mai auzit ceva despre el.
Atunci, am propus pe Facebook ca strada pe care se află Ambasada Republicii Belarus la Bucureşti să se numească „Str. Roman Protasevici”. Astfel ca site-urile ambasadei, toată corespondenţa diplomaţilor şi cărţile lor de vizită să conţină numele ziaristului opozant. Primăriţa Clotilde Armand mi-a comunicat că o să facă schimbarea propusă.
Mulţi au comentat atunci că propunerea mea e infantilă şi inutilă. Şi probabil că aşa a fost. Văd însă că unii o folosesc cu succes. Primarul capitalei Vilnius (Lituania) a schimbat mai deunăzi – din aceleaşi motive – numele străzii pe care se află Ambasada Rusiei. Noua adresă a ambasadei este acum: „Str. Eroii Ucrainei, nr. 2”. La fel a făcut şi primarul capitalei Tirana (Albania). De câteva zile, Ambasada Rusiei se află pe strada ‟Ucraina liberă‟.
