Un lucru este clar: războiul pornit de Vladimir Putin nu merge conform planurilor Kremlinului. Dar pe măsură ce ofensiva se blochează și pierderile se tot adună de partea Rusiei, Occidentul începe să înțeleagă natura acestui război. Iar semnele nu sunt deloc liniștitoare.
Înțelegem, pe zi ce trece, că războiul nu este despre o țară din afara NATO și a Uniunii Europene. Nu este o târzie reglare de conturi în ciudatul spațiu ex-sovietic, între o Ucraină rebelă și o Rusie nervoasă.
Este despre noi.
Vladimir Putin pedepsește încercarea de occidentalizare a Ucrainei. Invadând această țară, ucigând oameni neînarmați, distrugând locuințe, școli, spitale și centre comerciale, Vladimir Putin atacă tot ceea ce, de fapt, urăște la Occident: democrație, pluralism, protecția minorităților, domnia legii, libertate de gândire și de exprimare.
Ratarea obiectivelor inițiale, eșecul războiului-fulger nu înseamnă sfârșitul intervenției, ci doar intrarea acesteia într-o nouă fază, mai distructivă și mai amenințătoare pentru toți.
Vladimir Putin duce împotriva noastră un război pe care și-l imaginează acum a fi unul lung și pe care l-a pregătit îndelung, prin propagandă mincinoasă.
După cum observă EUvsDisinfo, în discursul său din 24 februarie, în care a anunțat invadarea Ucrainei (alias „operațiunea specială”), Putin a rostit mai multe minciuni.
El a vorbit despre o „operațiune militară limitată” urmărind să asigure „apărarea Donbasului” și „autoapărarea Rusiei”, deși Ucraina nu a amenințat niciodată Rusia. Or, operațiunea este acum una pe scară largă, desfășurată pe o arie cu mult mai întinsă decât regiunile separatiste din est.
Putin a susținut că „operațiunea” n-ar implica „nicio ocupație”, deși soldații ruși din Ucraina stabilesc acum o astfel de ocupație în părți din est și sud. Există rapoarte de presă care vorbesc despre deportări masive din zonele aflate sub control rus, amintind de practicile Uniunii Sovietice în zonele ocupate.
Putin a promis „organizarea de alegeri pentru un nou guvern”, deși actualul guvern, deși cel al președintelui Zelenski a fost ales democratic în 2019, cu peste 73% din voturi.
Pe 16 martie, Putin a ținut un nou discurs, lansând atacuri puternice la adresa întregului Occident, un semnal clar că operațiunea sa nu vizează doar Ucraina.
Termenul cheie l-a constituit acuzația de ”nazism”, la adresa Ucrainei, a guvernului și a liderilor săi dar și, într-un sens larg, împotriva întregii lumi democratice.
Opinia publică rusă a fost îndelung pregătită pentru un asemenea moment.
Propaganda regimului Putin a folosit din plin mitul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, pe care l-a instrumentalizat împotriva democrațiilor occidentale contemporane: URSS a fost atacată dinspre Vest. Iar Rusia resimte și azi același pericol.
Marile exerciții militare din anii trecuți, desfășurate alături de militarii din Belarus – și care, vedem acum, vizau să pregătească o invazie de-adevăratelea – s-au numit Zapad (Vest).
În 2019, Vladimir Putin a declarat, în mod nejustificat, că Polonia poartă responsabilitatea pentru declanșarea celui de-al doilea război mondial. Așadar, o democrație vestică.
Putin a promis că, în urma victoriei, forțele sale vor efectua „de-nazificarea” Ucrainei. Nu este pentru prima dată când Vladimir Putin se referă la ucraineni ca la ”naziști”. O face de ani de-a rândul.
Dar, după cum remarcă EUvsDisinfo, mass-media de stat rusă și instituțiile pro-Kremlin au etichetat de multă vreme pe oricine este considerat ostil Rusiei sau proiectului geopolitic de unire a lumii de limbă rusă (Russkiy Mir) drept ”fascist” sau ”nazist”. Întregul Occident este astfel.
Pentru o opinie publică dependentă de posturile TV, de filmele și emisiunile de glorificare a Armatei Roșii, aceste acuzații sunt credibile.
Printr-un artificiu propagandistic, Kremlinul ”vinde” populației sale un război de agresiune ca pe unul de apărare.
Rusia o duce rău, produsele de bază lipsesc din magazine și accesul la bani este oricum extrem de dificil. Dar aceeași propagandă le amintește rușilor de suferințele îngrozitoare din timpul celui de-al doilea război mondial.
Un singur element esențial lipsește din acest peisaj: confruntarea directă cu NATO. Deocamdată, Rusia se bate doar cu Ucraina. Înrăutățirea vieții și conștientizarea pierderilor enorme suferite de armata rusă în Ucraina ar putea face în cele din urmă Rusia să cedeze. După cum Kremlinul așteaptă ca Occidentul, obișnuit cu viața bună și ușoară, să cedeze primul sub povara scumpirilor și a crizei energetice.
Vladimir Putin știe că o confruntare directă cu NATO îl va ajuta să strângă mai puternic în jurul său o parte însemnată a opiniei publice. Ar câștiga timp prețios în acest joc al nervilor și al rezistenței cu Occidentul. Și i-ar conferi, în același timp, baza necesară pentru a reprima și mai puternic orice gest de disidență sau nesupunere în interior. Nu este exclus ca Vladimir Putin să încerce să declanșeze un astfel de conflict.
Deocamdată, Occidentul își menține sângele rece. Și încearcă să câștige acest război fără a face război.
