Marți seară, ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, a fost ironic după ce tentativa de moțiune simplă a USR a eșuat, din cauza unei duble semnături. Dar oare, această nereușită a ”sexomarxiștilor” și ”trotinetiștilor”- ca să reluăm expresii din limbajul politic macho de azi – ar trebui să fie și sfârșitul poveștii? Este directorul interimar al teatrului Național din București, Mircea Rusu, absolvit de orice răspundere? Consideră ministrul Romașcanu că gata, dosarul se închide? Ar fi o greșeală.
Să recapitulăm: duminică, 27 martie, de Ziua Mondială a Teatrului, venerabila instituție din capitala României a găzduit un recital al actorului Dan Puric, cunoscut pentru atitudinile sale ultranaționaliste și pro-putiniste.
De altfel, în contextul invaziei ruse împotriva Ucrainei, însăși organizarea unui asemenea eveniment într-o zi cu rezonanță pentru mișcarea teatrală, a trezit suspiciuni și comentarii negative.
Actorul Mihai Călin și-a exprimat nemulțumirea că un asemenea recital are loc, mai ales că directorul Mircea Rusu interzisese orice gest de solidaritate cu Ucraina la sfârșitul spectacolelor cât și proiectarea pe clădirea teatrului a culorilor drapelului ucrainean. Pentru actorul Mihai Călin, aceasta a fost o dublă măsură.
Și poate că povestea s-ar fi terminat aici dacă duminică, la recitalul lui Dan Puric, nu le-ar fi fost împărțite spectatorilor exemplare ale publicației ”Certitudinea”, al cărei conținut lasă în urmă un damf de xenofobie și antisemitism.
Cu alte cuvinte: Teatrul Național din București nu face politică și interzice orice gest de solidaritate cu Ucraina. Dar permite difuzarea de material propagandistic în linia AUR-ramura Șoșoacă.
Pus în fața evidențelor, ministrul Romașcanu a promis o anchetă, ale cărei rezultate se lasă așteptate. Directorul Mircea Rusu cu greu se poate ascunde în spatele justificării că nu a știut – fotografii circulate în presă îl arată în sală, în timp ce publicul răsfoia paginile ”Certitudinii”.
El a acuzat o ”acțiune subversivă” și a aruncat întreaga răspundere în spatele companiei care a organizat recitalul lui Dan Puric. Ține această justificare?
Ministrul Romașcanu, care l-a numit ca interimar pe Mircea Rusu în februarie, ar trebui să dea explicațiile necesare. Și să acționeze.
Oricum ar fi, afacerea este penibilă și oricât va încerca ministrul să scape de ea, vor fi consecințe.
Vin mai întâi întrebările despre rolul Teatrului Național. Dacă vorbim despre o instituție națională, atunci rolul ei ar fi acela de a uni națiunea prin limbajul artistic.
Și atunci, un show de tip Dan Puric își are locul într-o instituție națională? Se vede de la distanță că acest gen de recital nu este menit să unească națiunea, ci să producă diviziune.
Până și nivelul cultural tabloid de care este bănuit adesea ministrul Romașcanu ( poate pe nedrept) ar trebui să permită o evaluare corectă. Acestea fiind zise, numai și acest mic detaliu ținând de demnitatea Teatrului Național ar fi fost suficient pentru ca directorul Rusu să fie chemat la ordine fără prea multe preparative.
Cazul este o problemă pentru guvern, în întregul său, pentru că vine după o serie de numiri cel puțin discutabile în structurile de conducere ale Institutului Cultural Român.
Care este, de fapt, viziunea culturală a cabinetului condus de Nicolae Ciucă?
Întrebarea este importantă într-o perioadă în care dezinformarea și diversiunea sunt promovate de adversari ai României europene și euroatlantice, pentru a diviza societatea și a-i slăbi încrederea în sine.
Cultura este o componentă a rezilienței unei națiuni. Își are locul aici strania poveste de la Teatrul Național?
Sigur, dubla semnătură de pe moțiunea simplă a scutit coaliția de un moment complicat, care se putea transforma într-unul penibil și cu consecințe politice.
Dacă PSD ar fi votat contra moțiunii, din solidaritate cu ministrul său, s-ar fi găsit în aceeași tabără cu AUR, al cărui favorit este Dan Puric. Dar ce-ar fi făcut PNL și UDMR? Ar fi mers, la rândul lor, alături de AUR? Și, pentru ce? Pentru a-l proteja pe un director care a permis recitalul naționalist-xenofob, de tip AUR, al lui Dan Puric?
În sfârșit, există o problemă pentru PSD.
După șocul încarcerării lui Liviu Dragnea, PSD face eforturi mari pentru a se scutura de zgura naționalist-iliberală și a trece drept un partid social-democrat modern. Proiectul politic separat al lui Liviu Dragnea, alături de prietenii săi, și apariția ca din neant a AUR ajută PSD în încercarea sa de a se plasa mai credibil la centru-stânga.
Totuși, demersul său lasă încă destule semne de întrebare, câtă vreme aproape întreaga pleiadă a liderilor săi, inclusiv președintele Marcel Ciolacu și ministrul Lucian Romașcanu s-au aflat bine mersi de-a dreapta lui Liviu Dragnea în timpul derivei anti-europene a partidului. Și nimeni nu-și amintește să fi spus careva măcar ”pîs”. Mulți își mai amintesc însă aplauzele furtunoase.
Dacă vrea ca europenizarea PSD să-și mențină o urmă de credibilitate, ministrul Lucian Romașcanu ar trebui să acționeze cu fermitate în cazul Teatrului Național. Și asta, cât mai repede.
