Este o cutumă veche. Atunci când un politician european câștigă alegerile, de la Bruxelles și din capitalele statelor membre vin mesajele de felicitare și se exprimă dorința de a lucra împreună, cât mai curând, pentru atingerea obiectivelor comune.
Nu și de data aceasta, cu alegerile din Ungaria. Victoria lui Viktor Orban a fost primită glacial în Uniunea Europeană, iar mesajele de salut au venit de la Kremlin.
”Felicitarea” de la Bruxelles a fost transmisă de-abia marți, de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Ea a anunțat, în plenul Parlamentului European de la Strasbourg, că va începe procedura de suspendare a fondurilor UE pentru Ungaria, acuzată de încălcarea statului de drept.
Viktor Orban a fost acuzat în repetate rânduri că a constituit un sistem clientelar, de drenare a fondurilor europene în beneficiul unui cerc restrâns de rude și apropiați.
Conform Regulamentului privind condiționarea bugetară, aprobat de Parlament și de statele membre și contestat fără succes de Ungaria și Polonia la Curtea Europeană de Justiție, tăierea fondurilor are nevoie de majoritatea calificată a 15 state membre reprezentând 65% din populația Uniunii.
O condiție destul de ușor de atins în condițiile actuale, în care Ungaria face notă discordantă în cadrul blocului european, remarcându-se ca un adevărat ”cal troian” al Moscovei în cadrul Uniunii. Nimeni nu mai are încredere în Budapesta și până și relațiile cu Polonia, care constituiau coloana vertebrală a Grupului Vișegrad (V4) s-au deteriorat grav. Varșovia a denunțat politica pro-rusă a lui Viktor Orban iar reuniunea miniștrilor apărării din V4 a fost anulată, reprezentanții Poloniei, Cehiei și Slovaciei refuzând să se alăture Ungariei.
Pierderea de către Ungaria a banilor europeni este iminentă. PNRR-ul ungar oricum este blocat ( ca și cel al Poloniei) iar tăierea finanțărilor de la Bugetul UE ar transforma țara într-un contributor net la bugetul european.
Ce se va întâmpla acum?
Cu toată retorica sa împotriva Bruxelles-ului, Viktor Orban a susținut mereu că țara sa trebuie să rămână în blocul comunitar pentru a beneficia de fondurile europene, esențiale pentru dezvoltarea țării și menținerea stabilității economico-financiare.
Un fel de a înjura Uniunea Europeană pe banii ei, au spus criticii.
Acum, Ungaria poate pierde și ultima rațiune pentru care liderul ei, reales cu o majoritate covârșitoare la 3 aprilie, admitea să mai rămână în blocul comunitar.
De mai mulți ani, Budapesta a constituit, alături de Belgrad, o adevărată ”axă” pro-Moscova și Beijing. În timp ce Ungaria beneficiază de pe urma fondurilor europene și a pieței unice iar Serbia de pe urma Acordului de Asociere cu UE și a libertății de circulație a cetățenilor ei.
Pentru Viktor Orban, însă, a pune în fața opiniei publice perspectiva părăsirii blocului ar reprezenta o opțiune riscantă. Un sondaj din vara anului trecut indica o susținere de aproape 80% pentru continuarea prezenței Ungariei în UE și este greu de crezut că datele s-ar fi putut schimba semnificativ de atunci încoace.
Nu retorica anti-UE a fost principala armă electorală a lui Orban.
Explicațiile victoriei ar putea fi găsite mai curând în cheltuielile sale sociale imense din ultimele luni, în propaganda intensă pe toate canalele împotriva opoziției, discursul naționalist cu accente revizioniste ( vezi campania Trianon 100 de ani) sau în felul în care Orban a știut să manevreze teama de război a populației. În anii de guvernare, Orban și-a creat o camarilă cu ajutorul căreia a drenat fondurile europene dar și o masă electorală în mediul urban mic și la sate.
Dar lui Viktor Orban îi va veni greu să le explice agricultorilor unguri de ce nu vor mai primi subvenții sau primarilor, de ce nu vor mai avea fonduri pentru a-și dezvolta comunitățile. Ca să nu mai vorbim despre pagubele colosale de pe urma ieșirii de pe piața unică. Este un scenariu de coșmar, pe care probabil nici cel mai înverșunat activist al FIDESZ nu vrea să și-l imagineze.
Dar liderul de la Budapesta are câteva instrumente prin care poate răspunde Uniunii Europene. El va putea specula regula unanimității – așa cum a mai făcut-o. Poate bloca orice inițiativă de înăsprire a sancțiunilor la adresa Rusiei, de exemplu. Sau poate bloca bugetele.
Nu este exclus ca, într-un viitor deloc îndepărtat, Ungaria să ajungă în situația de a face față unei proceduri de ridicare a dreptului de vot în cadrul Consiliului (celebra ”opțiune nucleară” cuprinsă în Articolul 7 din Tratatul UE).
Până acum, o asemenea procedură, care se bazează pe regula unanimității, a fost sortită eșecului ca urmare a sprijinului reciproc pe care și l-au acordat Ungaria și Polonia. Dar relația dintre Budapesta și Varșovia s-a deteriorat grav. Polonia vede în politica pro-rusă a lui Orban o adevărată amenințare existențială.
Cu cât Budapesta se va încăpățâna să saboteze deciziile în cadrul Uniunii, cu atât mai multe voci vor cere măsuri ferme, iar poziția Ungariei va deveni mai fragilă.
