Emmanuel Macron devine primul președinte al celei de-a Cincea Republici (înființată de Charles de Gaulle în 1958) reales prin vot direct nu după o perioadă de coabitare cu o majoritate parlamentară ostilă, ca Francois Mitterrand în 1988 și Jacques Chirac în 2002.
Scorul său – 58,55% (față de 41,45% al contracandidatei Marine Le Pen), este al treilea după cel al lui Jacques Chirac în 2002 (82,2% în fața lui Jean Marie Le Pen, tatăl lui Marine) și al scorului său din 2017 (când a obținut 66,1% în fața aceleiași Marine Le Pen).
Pe de altă parte, în termeni de voturi ale alegătorilor înscriși pe liste, Macron a obținut doar 38,52%, cel mai slab scor cu excepția lui Georges Pompidou în 1969 (atunci când, ca și duminică 24 aprilie 2022 stânga nu a avut candidat în turul 2), iar abținerea de la vot la al doilea tur de scrutin a atins 28%, din nou depășită doar de cea din 1969 – 31%. Dacă mai adăugăm și faptul că voturile albe și nule au reprezentat 8,6% din totalul celor care s-au prezentat la urne avem un tablou mult mai puțin flatant pentru președintele reales.
Mai îngrijorător pentru Macron este semnalul care reiese din sondajele la ieșirea de la urne care indicau un procentaj uriaș – 42% – dintre alegători care l-au votat doar pentru a face baraj împotriva lui Le Pen, considerată o candidată de extrema dreaptă.
Și această perspectivă este îngrijorătoare pentru Macron care are nevoie de o majoritate parlamentară în alegerile pentru Adunarea Națională care se desfășoară în două tururi, pe 12 și 19 iunie.
Modul de scrutin este majoritar uninominal, cu un candidat ales din primul tur cu majoritatea voturilor (și peste 25% din numărul alegătorilor înscriși), în caz contrar se califică pentru turul 2 candidații care au depășit 12,5% din numărul alegătorilor înscriși sau dacă sunt mai puțini de doi se califică primii doi și cel care obține cele mai multe voturi devine deputat.
În total sunt 577 de circumscripții uninominale și până acum din 2002 când mandatul președintelui a fost redus la cinci ani, lungimea mandatului Adunării Naționale, iar alegerile au avut loc în același ani în succesiunea prezidențiale – parlamentare, partidul președintelui a obținut de fiecare dată majoritatea absolută.
Acum, pentru prima oară după 20 de ani, nu este clar că Republica în Mișcare (LREM, centru) va obține o majoritate, în fața celor două blocuri Reunirea Națională (RN, dreapta populistă) al lui Marine Le Pen și Uniunea Populară (UP, stânga populistă) al lui Jean-Luc Melenchon.
Cel mai bun indiciu este scorul de la primul tur: Macron 27,84%, Le Pen 23,15%, Melenchon 21,95%. Asta înseamnă că vom avea la parlamentare în turul doi câteva triunghiulare LREM – RN – UP și foarte multe dueluri LREM – RN, LREM – UP și RN – UP, din care nu e deloc sigur că va ieși o majoritate în Adunarea Națională.
Macron este alesul bogaților, tinerilor de 18 – 24 de ani, al celor de peste 65 de ani, al cadrelor și al zonelor metropolitane.
Le Pen are sprijin printre muncitori, meseriași în orașele mici și la țară, iar Melenchon este preferatul tinerilor în ansamblul lor și al celor cu venituri mici.
Fractura socială în Franța este multiplă și Macron a promis să-și schimbe stilul de guvernare ca să ia în considerare mesajul trimis de cei care nu l-au votat.
Problema lui este că nu va putea să-și pună în practică programul fără o majoritate în Adunarea Națională. Și în aceste condiții apare o situație fără precedent sub cea de-a Cincea Republică, în care președintele și Adunarea Națională cu legitimitate proaspătă sunt de culori politice diferite sau în Adunarea Națională nu se poate forma o majoritate.
Toate acestea se petrec pe fondul unei crize economice și sociale post-pandemie și în plin război din Ucraina. Macron nu mai are dreptul să candideze în 2027, dar deja al doilea său mandat al său se anunță mult mai dificil decât primul.
