Politică Editorial

Reportaj din sud-vestul Franței, unde alegătorii au preferat populismul partidului lui Marine Le Pen pentru noul parlament

Satul Rivel, de puțin peste 200 de alegători, unde locuiesc de patru ani, a votat în contra-curent cu departamentul din care face parte.

Sătenii din Rivel au dat câștig de cauză, în turul doi al legislativelor din Hexagon, de pe 19 iunie, candidatului coaliției de stânga, NUPES, formată din partidul Franța Nesupusă, socialiști, ecologiști și comuniști.

Ghinion, cum ar zice o persoană importantă din România, nu spun cine.

Satul vecin, Sainte Colombe, unde sunt mai mulți străini, majoritatea englezi cu case de vară, dar și proprietari agricoli mai mari, a votat candidatul RN (Rassemblement National, dreapta populistă), ca întreg departamentul.

De altfel, departamentul Aude, care face parte din Occitania, regiunea de sud a Franței, a preferat-o pe lidera RN Marine le Pen și la prezidențialele din aprilie, în detrimentul câștigătorului Emmanuel Macron.

Cel mai spectaculos salt la legislativele din Franța l-au făcut, într-adevăr, populiștii de dreapta din RN, care au trimis în parlament 89 de deputați, față de doar 8 la alegerile precedente, din 2017. Ei își dispută deja poziția de lideri al opoziției parlamentare cu populiștii din NUPES, coaliția eteroclită de stânga, condusă de Franța Nesupusă, care are azi 75 de parlamentari, față de 17 la alegerile de acum cinci ani.

Partidul lui Macron, La Republique en Marche (LREM) principalul din coaliția centristă de guvernământ, Ensemble (Împreună), are acum 160 de parlamentari, față de 308, în 2017. O scădere usturătoare, care îl privează pe Președintele Macron de o majoritate absolută, necesară unei guvernări confortabile.

O fragmentare, o nouă împărțire a Franței

Vorbesc cu prietena mea Ninou Vidal, pensionară activă pe mica sa fermă din Rivel, cu educație și spirit civic exemplare. O întreb cum vede lucrurile după alegerile de duminică.

„Rezultatul reflectă o mare nemulțumire. În 2017, s-au pus mari speranțe în Macron. Criza vestelor galbene (gilets jaunes) ne-a costat însă 17 miliarde de euro. Au urmat cei doi ani gri de pandemie, care au fost destul de bine gestionați, dar în care nu s-au făcut schimbările majore necesare mai ales în sistemul medical.”

„Vedem o fragmentare, o nouă împărțire a Franței,” continuă ea.

Dezamăgită de Macron, Ninou Vidal nu are încredere nici în alianța stângii radicale a lui Melenchon NUPES sau în dreapta suveranistă a lui Le Pen: „Sunt politicieni care promit luna de pe cer. Ori nu își vor respecta promisiunile, ori mint.”

Ninou a fost contabilă la o firmă din Lavelanet, oraș din departamentul vecin, Ariège, cu industrie textilă, unde votanții erau tradițonal de stânga, chiar spre extremă, fiind dezamăgiți de guvernarea Socialiștilor. „Socialiștii au guvernat ca un partid de dreapta,” explică ea.

Asta explică de ce departamentul nostru, Aude, a trecut de la Socialiști, în 2012, la LREM a lui Macron in 2017, iar acum a votat masiv RN – Le Pen, dreapta populistă.

„Sânge, sudoare și lacrimi”

„Va trebui să ne împăcăm cu ideea că cei care vin după noi, copiii noștri, nu vor trăi în bunăstarea pe care am cunoscut-o noi,” continuă Ninou.

”Nu știu care politician va avea curajul să le spună în față francezilor ce le-a spus Churchill britanicilor în al doilea război mondial, că nu le promite decât sânge, sudoare și lacrimi,” spune ea.

„Pe lângă toate celelalte crize, avem și un război aproape de noi, în Ucraina. Fiul meu tocmai mi-a spus că prețul porumbului s-a triplat. Mi-e teamă că Franța va fi neguvernabilă. NUPES și RN se vor bate unii cu alții, și ambele, cu Macron. Se vor bate folosind minciuni.”

Ca și soțul ei Henri, fost artizan în industia textilă, acum și el pensionar, Ninou a lucrat până la 65 de ani. Acesta este pragul de pensionare pe care dorește să îl introducă Macron, la care se opun mai ales populiștii de stânga.

„Mi-e teamă că dacă situația pensiilor se va deteriora, vom ajunge ca Grecia,” adaugă Ninou. „Acum, săptămâna de lucru este de 35 de ore. Unii cer să se reducă la 32 de ore. Nu e sustenabil, trebuie să se muncească,” insistă ea.

Cum se explică ascensiunea dreptei populiste (RN) în Aude – imagine în mic a ceea ce s-a produs și în Franța, la parlamentare ?

„În fabricile de textile din Lavelanet,” îmi explică ea, vorbind despre orașul industrial din apropiere, „erau toate naționalitățile, spanioli, portughezi, etc. Imediat ce au sosit imigranții din Maghreb și africanii, au crescut xenofobia și rasismul.”

„Pe urmă, oamenii judecă simplu. Am încercat cu stânga și cu dreapta clasice, nu am încercat niciodată cu RN. A venit timpul să o facem. Ascultă vocea sirenelor.”

Principala temere a francezilor, înainte chiar de războiul din Ucraina, este diminuarea puterii lor de cumpărare.

Pe lângă inflație, Franța se confruntă cu o criză a spitalelor și cu așa numitele „deșerturi medicale” – zone întregi unde lipsesc medicii specialiști sau generaliștii. În plus, zeci de secții de urgență din spitale trebuie să se închidă parțial sau să lucreze mai puține ore, din cauza lipsei personalului medical sau a resurselor.

Dreapta populistă a lui Marine Le Pen spune că sistemul spitalicesc e în colaps.

Macron „ar trebui să se gândească la neumilirea francezilor”

Deși nu este simpatizantă Le Pen, ca vecinii săi din Sainte-Colombe, Cătălina Rousseau, o femeie de afaceri franco-română, este de acord că sistemul de sănătate este în mare criză.

„Desigur, războiul din Ucraina afectează economia, dar și sistemul de sănătate e în vrie. Durează luni de zile să te programezi la un specialist,” spune ea.

„După doi ani de pandemie, (Macron) a mers împotriva curentului, nu a luat, de pildă, măsuri concrete în sistemul de sănătate, care este un dezastru la momentul actual.”

În loc să vorbească de umilirea rușilor, (Macron) ar trebui să se gândească la neumilirea francezilor. La dreptul lor de a-și îngriji sănătatea, de pildă,” adaugă ea, continuând; „În fața actului de sănătate, toți suntem egali. Nu este așa și în realitate. Mă întreb, Macron cât timp așteaptă să își trateze o măsea, luni de zile, sau este un privilegiat?”

Autor

Roxana Dascălu

Redactor-șef Santinela
Roxana Dascălu are o experiență de un deceniu la agenția internațională de presă Reuters, cu reportaje despre tranziția de la comunism la o societate democratică, cu economie de piață, a României și țărilor din Estul Europei. A colaborat și cu Economist Intelligence Unit și Oxford Business Group. În prezent, este stabilită în sudul Franței, și continuă să publice în presa română articole despre cultură și viața politică din Hexagon și nu numai.

Publică un comentariu

Abonează-te
Anunță-mă când
guest
Comentarii: 0
Comentarii din cadrul articolului
Toate comentariile