Politică Economie Editorial

Afrontul Austriei – unde s-a greșit, ce e de făcut. Pedepsirea Austriei – o necesitate

Unul din obiectivele importante ale României, aderarea la blocul Schengen, a eșuat lamentabil săptămâna aceasta după ce guvernul austriac a făcut uz de veto contra primirii României și Bulgariei.

In primul rând, e clar că preocupările la nivel european privind Schengen au ceva acoperire în realitate. In 2015, Rusia si regimul Assad au împins prin bombardamente masive un val de 850.000 de refugiați sirieni să emigreze în Europa via Grecia. Mii de refugiați continuă să sosească în Grecia, de unde trec apoi prin Macedonia spre Serbia și Ungaria. Acum Grecia nu are frontiere terestre cu Schengen, fiind membră doar cu aeroporturile și porturile.

Dacă Bulgaria și România ar fi in Schengen atunci ar intra și Grecia cu frontierele terestre, iar un eventual nou val de refugiați ar putea ajunge până în vestul Europei pe o rută rapidă. Pe de altă parte, Germania și alte state Schengen au acum metode de a reimpune controlul temporar la frontiere în caz de criza majoră.

Geografia dictează că dacă dorea să-și sporească șansele să intre în Schengen, România trebuia să se decupleze de Bulgaria, pentru ca Grecia să rămână izolată. Nu există o regulă că țările trebuie să fie votate la pachet, de altfel aderarea Croației a și fost votată separat.

Populismul austriac – migranții ca temă electorală. Riposta Croației

Cel mai mare partid din coaliția guvernamentală din Austria, ÖVP (Partidul Popular Austriac), pe fondul unor alegeri regionale din ianuarie 2023, a decis să se opună extinderii Schengen. Conform BNE Intellinews, după anunțul inițial că guvernul se opune extinderii Schengen, austriecilor li s-ar fi transmis un mesaj dur – dacă cumva ne blocați nu va mai dăm acces la gazele din terminalul Adria de gaze lichefiate de la Marea Adriatică și vă blocăm afacerile de infrastructură pe teritoriul croat. Austria, dependentă de gazul și petrolul rusesc, caută cu disperare să-și asigure surse alternative și imediat a dat asigurări că refuzul extinderii Schengen nu se aplică și Croației. Un parteneriat a fost semnat apoi pe 25 noiembrie intre Croația, Austria și Bavaria pentru folosirea terminalului croat de gaze lichefiate.

 

Croații au jucat cartea gazului, Bode a venit cu statistici

La reuniunea Consiliului JAI de joi, oficialii austrieci au venit astfel cu o poziție care aparent nu are niciun sens, refuzând accesul României, de unde nu vin decât 2-3% din migranții ajunsi in Austria, dar permițând accesul Croației, pe unde vin 25% din imigranții ilegali, pe ruta Balcanilor de Vest, cea mai folosită în prezent.

In mod inexplicabil, în timpul negocierilor România nu a dorit deloc să-și joace cea mai bună carte, cea economică, reprezentantii români incercand în zadar să aducă argumente tehnice la o problemă politică.

A fost astfel trimis la Viena ministrul de interne Lucian Bode, care s-a prezentat cu statisticile Frontex, care de fapt nu interesau pe nimeni. Decizia austriacă nu era legată de migranți, ci de tema imigranților din alegeri.

Soluția era ca negocierile să fie la un alt nivel și cu alte lucruri puse pe masă – respectiv amenințarea cu taxe speciale pe interesele austriece pentru recuperarea daunelor în cazul blocării accesului, etc. Trebuiau chemate marile firme austriece – OMV, Erste, Raiffeisen, asiguratorii, constructorii, procesatorii de lemn, etc. și cerut ajutorul lor în dialogul cu guvernul austriac. Acestea au o mare influență asupra ÖVP, considerat un partid de dreapta, pro-business. Cel mai probabil, veto-ul austriac ar fi fost evitat printr-o astfel de abordare, în special dacă ne și separam de Bulgaria înainte de vot, ca să evităm problema conectării Greciei în Schengen.

 

Soluții: Retorsiune la rece, taxa “Schengen” pe firmele austriece. 

După eveniment, reacția a fost emoțională. Unii români au anunțat boicoturi precum închiderea conturilor la BCR, anularea de comenzi la furnizori austrieci, etc. Ministerul Afacerilor Externe a anunțat pedepsirea exemplară a Austriei prin rechemarea ambasadorului Emil Hurezeanu. Pe cât de simpatic le-o fi acesta austriecilor, nu cred că își vor schimba poziția de dorul lui iar rechemarea e o reacție care arată neputință și e chiar contra-productivă – cine va coordona negocierile cu “sânge pe pereti” care sunt necesare cu Austria în perioada următoare?

Ce e de făcut? In primul rând, Austria chiar trebuie pedepsită dar răzbunarea e un fel de mâncare care se consumă la rece. Avem interesul de a crea un precedent dur pentru a preveni astfel de abuzuri în viitor din partea altora. Dacă Croația, o țară mică, de 4 milioane de oameni, cam câți avem în București și Ilfov, își permite (cu succes) să negocieze dur cu Austria, România, o țară de 19 milioane de oameni și cu interese economice austriece masive pe teritoriul ei nu se poate lăsa călcată în picioare. Austria e acum izolată și e ținta perfectă pentru măsuri exemplare de retorsiune care vor fi apreciate unanim în UE dacă sunt bine făcute. Blocarea deciziilor europene pe motive de politică internă nu a fost deloc apreciată, uniunea nu poate funcționa în acest fel.

Trebuie anunțate imediat planuri de impunere a unei “taxe de solidaritate” care să acopere pagubele neintrării în Schengen – iar Austria trebuie amenințată că va plăti pretul prin firmele ei. Am văzut diverse estimări privind pagubele – între 2,5 și 10 miliarde de euro – ar trebui ca autoritățile să prezinte o cifră clară. Taxa trebuie impusă pe sectoarele dominate de firme austriece – petrol, bănci, asigurări și deși ea nu poate nominaliza Austria (pentru a nu fi declarată ilegală la nivel UE) ea trebuie direcționată fin pentru a nu afecta alte firme.

 

Viața fără Schengen. Soluții pentru vămi mai rapide cu Ungaria și “mini-Schengen” cu Bulgaria

In altă ordine de idei, să ne aducem aminte de ce ne doream să fim în Schengen – pentru un trafic de camioane mai rapid, care ar reduce costurile de transport. Acest lucru se poate rezolva de fapt destul de ușor prin negocieri la nivel bilateral cu Ungaria, prin angajarea de vameși mai mulți la punctele de frontieră.

Pe frontiera de sud, ar trebui sa facem un mini-Schengen cu Bulgaria ca mărfurile și cetățenii să se miște liber. Prin aceste măsuri am reduce masiv pagubele neintrării în Schengen și am rămâne cu beneficiile actuale – o piață a muncii mai flexibilă prin posibilitatea aducerii de muncitori străini după nevoile noastre în primul rând.

Autor

Alexandru Alexe

Alexandru S. Alexe este specialist în comunicare, cu experiență în presa internațională și română.
A fost reporter Associated Press în Romania și SUA între 2000 și 2007. Din 2008 este consultant de PR, lucrând pentru clienți din SUA, UK, Suedia, Israel și Norvegia.
A studiat statistică la ASE între 1990 și 1994, apoi a studiat în SUA, obținând un Master în Științe (Interdisciplinar - Economie, Științe Politice și Jurnalism) la Universitatea Texas din Tyler în 1997, unde a lucrat pentru ziarul The Patriot al universității și la centrul multimedia. A făcut studii postuniversitare la Universitatea Texasului de Nord în Științe Politice, specializarea Relații Internaționale (1997-1998), unde a și lucrat ca asistent universitar și asistent cercetător la departamentul de științe politice.
Este colaborator la Santinela.

Publică un comentariu

Abonează-te
Anunță-mă când
guest
Comentarii: 2
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai apreciate
Comentarii din cadrul articolului
Toate comentariile
Mircea Kivu
1 an în urmă

Subscriu cu entuziasm ideii mini-șengănului cu Bulgaria (care, de altfel, intră în contradicție cu cea a decuplării de BG).
Cât despre “taxa de solidaritate” direcționată către firmele austriece, nu prea mi se pare fezabilă. Cum să suprataxezi băncile și asigurările austriece, fără să le afectezi pe cele franceze și olandeze?