Cultură Editorial

Povestea olarului român de la moara din Pirinei

Ceramistul Radu Tănăsescu, co-fondator, împreună cu Patriciu Mateescu si Costel Badea, al post-modernismului în arta ceramică din România în anii 70, este unul dintre numeroșii artiști români care au ales calea exilului în Occident pentru a-și păstra libertatea de expresie în perioada tot mai tulbure a totalitarismului comunist din țara sa natală.

Născut la Cluj pe 16 iunie 1947, într-o veche familie de intelectuali și artizani ardeleni, studiază ceramica și artele decorative mai întâi la Cluj, apoi la București, unde obține diploma de merit a Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, în 1972, la clasa profesorului Costel Badea.

Lucrează în atelierul său din București și participă la numeroase expoziții în țară și străinătate, iar în 1978, la doar 31 de ani, primește Premiul Național al Artelor Decorative, care îi încununează opera.

La atelierul din Bucuresti

Participă la ceea ce este cunoscut în lumea ceramiștilor din România ca „fenomenul Medgidia”, din anii 70 – creând o frumoasă fântâna, care poate fi admirată și acum în orașul dobrogean.

În 1979, părăsește definitiv România, odată cu înăsprirea dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, și se stabiliște mai întâi în Germania, cu un atelier la Köln.

Atelierul de la Wachsfabrik din Koln

La începutul anilor 90, merge în Franța profundă, la Centrul de Arte Contemporane La Forge, aproape de satul occitan Rivel, unde lucrează alături de un grup de artiști români expatriați, printre care pictorul și graficianul Șerban Gabrea, sculptorii Bata Marianov, Nicolae Fleissig și Ariel Moscovici și ceramistul Alvaro Botez.

Descoperă, în apropiere de Rivel, ruinele unei vechi mori de apă, Le Moulin de l’Evêque, unde se stabilește și își construiește atelierul.

Își dedică apoi tot timpul și energia reconstruirii vechii mori, care datează dinainte de Revoluția franceză.

După o lungă tăcere, revine încet, încet, la olărit, cu o ultimă ardere în octombrie 2022, pentru a participa la o expoziție de grup, intituată Momentum (Elan Vital), în satul morii sale, Rivel.

„Asta e meseria mea. Altceva n-am. Ceramica are sculptură, pictură, formă, culoare, are de toate. Şi tehnică şi chimie, în sensul că, atunci cînd faci ceramică, trebuie să cunoşti o grămadă de lucruri,” spunea el, răspunzând unei anchete realizată înainte de bienala internațională de ceramică de la Cluj-Napoca din 2015. „…E un fel de meserie arheologică…E o meserie de romantici.”

„…Dacă nu poţi trăi din meseria asta, ori renunţi, ori o faci pentru tine. Ceea ce am eu de gînd să fac. Şi poate vin vremuri mai bune, nu ştiu,” încheia artistul.

https://www.observatorcultural.ro/articol/arte-vizuale-coacere-buna/

Ceramica sa târzie este influențată de arta japoneză, unde se îmbină naturalul cu hazardul și jocul cu focul și materia.

După o lungă și curajoasă luptă cu o boală necruțătoare, se stinge din viață pe 23 martie 2023, în moara sa iubită din Pirinei.

Fie ca memoria și pomenirea acestui om bun și liber, smerit olar al bunului Dumnezeu, să fie veșnice !

Autor

Roxana Dascălu

Redactor-șef Santinela
Roxana Dascălu are o experiență de un deceniu la agenția internațională de presă Reuters, cu reportaje despre tranziția de la comunism la o societate democratică, cu economie de piață, a României și țărilor din Estul Europei. A colaborat și cu Economist Intelligence Unit și Oxford Business Group. În prezent, este stabilită în sudul Franței, și continuă să publice în presa română articole despre cultură și viața politică din Hexagon și nu numai.

Publică un comentariu

Abonează-te
Anunță-mă când
guest
Comentarii: 0
Comentarii din cadrul articolului
Toate comentariile