Harababură. Țară orfană

Acest articol este disponibil și în English (Engleză)

Pastila „Harababură. Țară orfană”

PNL s-a rupt, Orban a plecat cu “Forța dreptei”. Nu prea știu care “dreaptă”.

AUR părea că se rupe în Georgică și Târziu&Lavric. Părea că se duce de-a berbeleacul după ce Georgică a fost dat afară în șuturi de prietinii pe care, zicea el,  îi are în partidele-frați din Europa.

Părea că se duce de râpă după ce Biserica, stâlpul electoral al AUR, i-a dat un pumn puternic, iar președintele Academiei Române – un bobârnac. Toți s-au dezis de AUR.

Părea că s-a prăbușit. Mă pregăteam să dorm liniștită.

Și chiar atunci sună telefonul. “Se rupe USR-PLUS, Dacian își anunță demisia pentru că i se blochează toate propunerile de reforme, iar Barna și Drulă se pregătesc să-l atace!”

Scriu niște vorbe pe Facebook, îi tăguiesc pe copiii ăștia orgolioși, doar-doar se liniștesc și o să pot și eu să-mi văd de somn, de viață.

Aș! Dacian iese cu anunțul, Barna –cu atacul! Zavera crește, urmează avalanșa care  poate mătura singurul partid-alianță capabil să ne scoată din groapă. Pare că țin morțiș să arunce cu zoaie peste noi.

Și mai vine o știre, de astă data de la DPA, agenție de presă serioasă.

Auzi, Klaus Iohannis e în cărți să preia șefia NATO din octombrie!

Adică, să avem alegeri prezidențiale anticipate?! Rămânem orfani?

Nu că i s-ar simți absența lui Iohannis, dar  rămânem cu zgomotosul AUR pe cap.

În timp ce toți sunt ocupați să se urască, PSD zburdă cum vrea prin bugetele publice, nimeni nu le mai vede matrapazlâcurile.

Harababură. Ce pastilă ar trebui să înghit?