Unde se va opri ascensiunea AUR?

Surpriza intrării în parlament

Ca să înțelegem cum de a ajuns AUR unde a ajuns, e bine să începem prin a face un pas în spate și să vedem cum a început.

Alianța pentru Unitatea Românilor ne-a surprins la alegerile parlamentare din 2020, obținând peste 9 % din voturile exprimate. Asta, după ce cu două luni mai devreme, la alegerile locale, se mulțumise cu 1% din voturile pentru consiliile județene (candidase în doar jumătate din județe)[i].

Este interesant de remarcat că, în sondajele pre-electorale publicate, AUR a fost inexistent – cu excepția notabilă a Sociopol, care îl cota cu 7%. Chiar și exit poll-urile publicate în ziua alegerilor situau partidul la puțin peste pragul electoral (CURS-Avangarde) sau sub acesta (INSOMAR).

Să punem diferența dintre previziunile sondajelor și scorul electoral al AUR exclusiv pe lipsa de profesionalism sau o conspirație a sociologilor? Greu de acceptat.

Și apoi, ar mai fi o întrebare. AUR a fost, în perioada campaniei electorale, cvasi-absent din presa și televiziunile „mainstream”. Cum au aflat mai mult de jumătate de milion de alegători despre acest partid, și cum au fost ei convinși să-l voteze?

Este evident că o bună parte din electoratul țintit de partid l-a constituit emigrația, din moment ce și-a adjudecat aproape un sfert din voturile exprimate în străinătate. Spre deosebire de celelalte partide, a știut să vorbească oamenilor nesofisticați, din zone rurale sau orașe mici, nevoiți să emigreze (sau să-și vadă copiii emigrând) pentru a-și asigura un nivel de trai cât de cât decent. Nu este vorba de emigrația „de elită”, constituită din profesioniști de vârf sau studenți – aceasta votează (când o face) mai degrabă USR; emigrația țintită de AUR este cea a „căpșunarilor” (tratați cu condescendență, când nu sunt de-a dreptul disprețuiți în discursul public), a „badantelor”, a lucrătoarelor sexuale, a muncitorilor în construcții.

Rețelele sociale (Facebook, dar nu numai) sunt utilizate cu deosebită eficiență: pagina lui George Simion are 1,1 milioane de urmăritori și cea al lui Călin Georgescu („Premierul nostru”) – 285 de mii, spre deosebire de cele ale lui Dan Barna (140 de mii), Marcel Ciolacu (101 mii), Florin Cîțu (94 mii).

Această formațiune nu folosește decât în mică măsură canalele de comunicare uzuale. Mai degrabă, utilizează medii de comunicare directă, de tipul WhatsApp. Utilizând rețele deja organizate (galeriile de fotbal, cultele religioase, comunitățile de emigranți); aici, mesajele simple sunt multiplicate de către membrii diverselor grupuri. Unul din avantajele acestui mod de comunicare constă în evitarea confruntării cu argumentele adversarului.

Utilizează o comunicare „la firul ierbii” cu electoratul-țintă, fie mergând în zonele evitate de ceilalți politicieni (l-ați văzut pe Simion cum a bătut țara în ianuarie, în timp ce ceilalți se bucurau de binemeritata vacanță parlamentară?).

O nouă etapă: lider al opozitiei

Ultimii doi ani ai vieții sociale din România (și nu numai) au fost sub semnul covidului. Autoritățile s-au remarcat prin numeroase stângăcii – lipsă de transparență, măsuri adoptate fără a fi explicate, inconsecvențe, evitarea asumării propriilor decizii.

Insatisfacțiile mai vechi ale majorității populației față de prestația politicienilor s-au canalizat în curentul contestării tot mai vehemente a măsurilor anti-pandemie. Mai exact, contestarea lockdown-ului, a măștii, a vaccinului, a certificatului verde.

Acest curent a fost captat cu îndemânare de liderii AUR, care au început prin a acapara Piața Victoriei – spațiul simbolic al contestării Puterii: ne amintim de autobuzul negru, purtând însemnele AUR, care a staționat acolo pe toată durata campaniei electorale din 2020.

Au urmat protestele împotriva diverselor restricții, pe care AUR nu si le-a asumat direct dar în care liderii partidului au fost întotdeauna prezenți. O nouă treaptă a afirmării AUR ca lider al protestatarilor a fost atinsă odată cu manifestația din 21 decembrie, care a culminat cu încercarea de pătrundere în Palatul Parlamentului. Coincidența cu data revoltei care a adus căderea comunismului în 1989 nu e întâmplătoare.

Trebuie precizat că sarcina captării segmentului de public „negaționist” a fost facilitată de tonul adoptat atât de oficiali, cât și de presa „de bine”; când au fost tratați drept idioți, au fost acuzați de a fi agenți putiniști.

În plan politic, AUR a profitat din plin de intrarea PSD în guvern. Celălalt partid aflat teoretic în opoziția parlamentară – USR – se află, după octombrie, în hibernare, singurele semne vitale fiind câteva penibile certuri interne. În aceste condiții grupul AUR, cu 10% din totalul parlamentarilor, nu a avut încotro și a devenit unicul deținător al atributelor opoziției. Și s-a achitat cu brio de sarcini – de exemplu, obținând (cu concursul PSD și PNL) blocarea proiectului legii „certificatului verde”.

Cum-necum, membrii AUR sunt prezenți pe agenda publică aproape zilnic. Chiar atunci când toată presa „oficială” îi critică pentru gesturile agresive din incinta parlamentului, electoratul potențial e satisfăcut că „a dat peste nas” celor aflați la guvernare – care oricum nu se bucură de o imagine pozitivă. (Ca să nu mai vorbim că singurul efect concret al îmbrâncelii de la tribuna Camerei a fost o reducere a transparenței lucrărilor legislativului.)

Pentru a depăși stadiul de partid de nișă, AUR ar avea nevoie de un plus de legitimare internațională – nu poate rămâne un partid provincial, ocolit de toată lumea. Lui George Simion i-ar fi convenit o asociere cu suveraniștii europeni, dar nu a fost acceptat la întrunirea acestora de la Madrid. Mai nou, se pare că a încercat o negociere cu rămășițele PMP, care ar fi sperat să facă posibilă o asociere cu popularii europeni.

Perspective

Conform unui recent sondaj INSCOP, mai mult de unul din patru români crede există un plan la nivel global pentru implantarea de cipuri prin vaccinare. Acesta este un mesaj vehiculat la mitingurile potențate de AUR. 25% din populația adultă reprezintă cam 4 milioane de votanți – adică de circa opt ori câți au votat listele naționaliștilor în decembrie 2020. Cam ăsta ar fi, în prezent, potențialul electoral maximal al partidului.

Pe scurt, principalul bazin electoral al AUR este constituit din oamenii care se simt abandonați de clasa politică. Din păcate, acest segment este în continuă creștere – și nu din vina lui Simion & Co.

Problema partidului condus de Simion ar putea fi că, odată cu previzibilul final al pandemiei, principala temă a discursului dispare. Vor trebui să găsească alte teme. Dar nu le va fi greu – guvernanții au grijă să le furnizeze. Iată, sunt anunțate manifestații de protest împotriva facturilor.

[i] În 2019, la alegerile pentru Parlamentul European, George Simion candidase ca independent și obținuse 1,3% din voturi.