Copii români i-au așteptat la graniță pe refugiații ucraineni să le dea un sandviș, o sticlă cu apă, un ceai cald. E emoționant, cuvânt cam golit de conținut, dar nu știu ce alt cuvânt să folosesc atunci când mi se face pielea de găină și lăcrimez.
E cutremurător să vezi un alt copil, din sens opus, care fuge de război abia trăgând un troller mai mare decât el, ca să ajungă cât mai repede pe teritoriul românesc, unde nu cad bombe…
În ultimele două zile am fost anchilozată, nu am reușit să scriu nimic pentru că nu găseam cuvinte care să poată descrie suferința din privirile copiilor refugiați, priviri pe care le întâlneam în fotografiile de pe Facebook, de pe Twitter. Cuvintele par seci.
Tot aștept de la cei mari și tari, care ne conduc și conduc lumea, măsuri cu adevărat ferme care să-l oprească pe Nebun.
…Mulți refugiați ucraineni au ajuns pe jos la vămile de la granița cu România.
Două zile, autoritățe române NU au făcut mai nimic pentru refugiați.
Însă, au făcut-o localnicii români din satele și orașele de la graniță. I-au întâmpinat cu mâncare și cu ceai cald. I-au luat în casele lor.
Mulți români cu mașini au mers înaintea lor ca să-i ia, să le scurteze chinul mersului pe jos cu bagaje și copii în brațe.
Au venit și mulți voluntari de la organizații civice precum Asociația Serviciului Iezuiților pentru Refugiți din România sau Grupul de Inițiative Sociale LOGS. Unele firme au trimis autobuze la graniță să-i transporte pe refugiați în alte localități.
În tot acest timp, unde au fost autoritățile române?
Într-un articol despre refugiați din “Le Figaro” citesc un subtitlu: “România NU este pregătită!”
Și totuși, din România ce instituție ar trebui să coordoneze afluxul de refugiați?
Potrivit legii, este Ministerul Afacerilor Interne, care s-a trezit abia vineri seara când a anunțat înființarea “unui grup de lucru la nivel central” și “celule în zonele aflate din nordul și nord estul țării pentru a coordona ajutorul dat refugiaților care intră din Ucraina”. Pompos, nu?
O inserție din presa românească, confirmată pe surse pentru santinela.net, îmi dă fiori: “S-au dat ordine primarilor din localitățile de graniță să NU se grăbească să desfășoare tabere mobile pentru refugiați pentru că nu au bani să-i întrețină”. Adică să nu-i încurajeze pe ucraineni să vină în România?!
Bine că la graniță mai sunt și români-oameni care întind o bucată de pâine și o sticlă cu apă celor aflați în bejenie.
…Pe stradă, aud un copil: „Mama, dacă rușii ne bombardează, avem unde să fugim?”
Insomnie. Pastila?
