În joia neagră a Ucrainei, când Putin a declașat atacul furibund asupra vecinei noastre, la Vama Siret au ajuns deja primii refugiați ucraineni, cei mai mulți doar cu copii în brațe și o sacoșă în care au îndesat ce-au apucat din casă.
Mulți au mers zeci de kilometri pe jos, fără apă, fără mâncare, fără haine de schimb. Afară, frig, mai ales noaptea. În primele două zile, la granița cu România nu-i așteptau autoritățile, ci doar români din localitățile de frontieră. Cu mâncare, apă și ceai cald.
Sâmbătă, într-un sat din județul Neamț, Emanuel, un tânăr abia ajuns din Italia la bunici, a hotărât, împreună cu iubita și patru prieteni, să adune ajutoare și să le ducă la Vama Siret.
Distanța, o nimica toată, doar 150 de kilometri, nici două ore de mers cu autoturismul.
În aceeași zi, tinerii au adunat atât de multe ajutoare încât nu încăpeau în cele patru mașini ale lor.
Alți doi prieteni, posesori de dube, s-au oferit să-i ajute. O femeie și-a pus la dispoziție casa pentru refugiați.
Duminică, cu noaptea-n cap, au pornit la drum. Au ajuns la Vama Siret înainte de ora 7 dimineața. În afară de refugiați, nu era aproape nimeni pe acolo. Doar un pompier…
Emanuel, cum ți-a venit ideea să aduni ajutoare pentru refugiații din Ucraina și să le duci la Vama Siret? Mai ales că stai destul de departe de graniță.
Dacă toți s-ar gândi la distanță, nu ar mai ajunge nimeni la refugiați. Apoi, nu-i chiar atât de departe, aproape două ore cu mașina. Eu și prietenii mei am văzut pe Facebook, la televizor, ce se întâmplă în Ucraina, am văzut mulți copii pribegi, știam că au nevoie de ajutor. Și eu am plecat cu părinții în Italia doar cu câteva bagaje. A fost greu, mai ales pentru părinți, dar i-am avut pe amândoi. Însă, în Ucraina au plecat doar femeile cu copiii după ele. Fără tați, așa că lor le este și mai greu decât ne-a fost nouă. Mai ales că e război, bombe, moarte peste tot.
Eu am plecat pe timp de pace și tot a fost greu. Am făcut școala, liceul în Italia, acolo am învățat să fac voluntariat, să-i ajut pe cei în necaz. Mi se pare ceva normal să ajuți. Și prietenilor mei la fel.
A fost greu să adunați ajutoarele?
Deloc. Oamenii au fost extraordinari. În câteva ore am adunat atât de multe ajutoare încât nici nu ne mai încăpeau în cele patru mașini cu care voiam să ajungem la Vama Siret. S-au mai oferit doi oameni să ne ajute, aveau dubițe. Așa că am plecat spre Vama Siret opt persoane cu șase mașini pline.
Ce le-ați dus?
Alimente, haine, medicamente, obiecte pentru igienă, pamperși, pături multe, jucării și dulciuri pentru a-i bucura pe copii. Am ajuns la Vama Siret pe la 7 dimineața. Ne-a întâmpinat un pompier.
Ce ați găsit acolo?
La vreo 50 de metri de graniță erau șase corturi instalate de Inspectoratul pentru Situații de Urgență, în care erau adăpostiți refugiați. Ceva mai departe erau corturile Crucii Roșii, în care erau depozitate hainele și alimentele donate de oameni.
De ce refugiații nu au fost duși la cazare?
Am înțeles că nu aveau cazare. Acolo am văzut foarte, foarte mulți copii mici doar cu mame și bătrâni. Am fost foarte impresionat. Le-am distribuit tot ce le-a trebuit. Plângeau, mulțumindu-ne. Copiii s-au bucurat atât de mult! Mai ales pentru jucării.
Ce-a rămas am predat pompierului să le ducă dincolo de graniță, pe teritoriul Ucrainei, pentru a le da celor care încă nu au intrat în țară. Am înțeles că erau mulți acolo. Era frig, cred că păturile le-au prins bine.
Ar fi bine să fie mai multe oferte serioase de cazare, chiar e nevoie.
Mai spre prânz au ajuns foarte multe mașini din țară. Era foarte multă lume care se oferea să ducă refugiați în diferite puncte. Coada de mașini era de vreo 3 km pe teritoriul românesc.
Refugiații erau duși unde voiau. Apăruseră și autocare pentru București, Cluj, chiar și pentru Italia și Grecia.
Voi pe cine ați luat?
Am preluat două familii din Kiev: două bunici și o mama cu un copil de vreo 7 ani și cealaltă familie era o mama și, tot așa, un copil de vreo 6-7 ani. Erau de două zile la graniță. Aveam unde să-i cazăm. O doamnă de la noi din comună a oferit casa sa pentru două familii de refugiați.
Am găsit familiile la graniță, căutau drumul spre Polonia unde aveau rude. Problema era că unul dintre copii nu avea pașaport. Sper să se obțină repede pașaportul pentru copil.
Cum se rezolvă problema, ducem familiile la Suceava de unde vor pleca spre Polonia.
De ce nu vrei să-ți publicăm fotografia și numele? Inițial ai fost de acord.
Nu vreau publicitate. Nu vreau să iasă vorbe că mă laud. Nici nu am fost singur. Apoi, atât de mulți români ajută, e ceva normal, omenesc! V-am spus, la un moment, cred că era duminică după ora 10.00, au ajuns în Vama Siret multe mașini cu ajutoare, coloana se întindea pe vreo 3 kilometri spre interiorul României.
E adevărat că dinspre Ucraina veneau cu miile și că deja era foarte mare aglomerație la vamă…
În loc de epilog
Duminică seara, cele două familii de refugiați au ajuns într-o casă, la căldură, într-un sat din Neamț.
La Vama Siret începuse să ningă și se lăsase gerul. La graniță erau mii de refugiați, mulți, mulți copii, care încă nu trecuseră pe pământ românesc. Și era atât de frig…
