În oceanul de informații cu care suntem bombardați în aceste zile de pe frontul din Ucraina, unele sunt parcă mai emoționante decât restul. Un grup de studenți la limbi străine, de la Universitatea Ivan Franko din Lviv, oraș din vestul Ucrainei, s-au organizat pentru a traduce articole din presa ucraineană în mai multe limbi, pentru ca lumea să știe adevărul despre ceea ce se întâmplă în țara lor și să nu cadă în plasa propagandei rusești. Una din studentele de la Lviv, Iulia, este o fosta participantă la un proiect studențesc al RFI Romania. Ea și-a mobilizat colegii și, prin intermediul limbii franceze, informațiile ajung la noi.
Iată câteva pasaje din corespondențele trimise de acești tineri, care dau imaginea grozăviei prin care trece țara lor.
„Vreau ca toată lumea să vadă ce se întâmplă. Vreau ca Europa să-i vadă. Acești copii mici, care se ascund în brațele mamei lor de frica bombardamentelor trupelor de ocupație, în inima Europei, în inima Kievului,” spune ea, în timp ce filmează oamenii care se adăpostesc la metrou. Vreau ca toți cei care cred că (războiul, n.t.) nu îi va afecta, să vadă imaginile. De fapt, dacă acest pitic schizofrenic se gândește la ceva și nu-l oprește nimeni, va merge mai departe.
”Numele meu este Iulia și sunt ucraineană. Pe 24 februarie, pentru prima dată în viața mea, m-am trezit în vuiet de sirene, în timp ce mulți dintre concetățenii mei au fost treziți de explozii. Vladimir Putin a anunțat o operațiune militară care se presupune că are ca scop „demilitarizarea și denazificarea Ucrainei”; minute mai târziu, s-au auzit lovituri cu rachete în toată Ucraina, inclusiv în teritoriile de lângă Kiev.
În prima zi, am fost foarte speriată, dar și extrem de impresionată de curajul și forța apărătorilor noștri, bărbații și femeile noastre, care au devenit scut pentru o țară independentă împotriva hoardei rusești. Rușii erau convinși că în prima zi pot prelua statul nostru și își pot stabili puterea administrativă și militară la Kiev.
Cu toate acestea, au greșit. Soldații noștri au fost informați că un atac va începe noaptea și erau pregătiți pentru el. În prima zi, au respins cu curaj toate atacurile, au recucerit teritorii și locuri importante din punct de vedere strategic.
În afară de soldați, civilii se alătură luptei pentru apărarea teritoriului și a orașelor. Voluntarii lucrează non-stop pentru a ne ajuta armata. Mulți coordonatori caută și organizează centre de cazare pentru refugiații care sunt forțați să-și părăsească casele și să fugă, încercând să se protejeze de obuze.
Relatările din presa rusă că atacă doar instalații militare sunt minciună pură.
Nu mi-am văzut niciodată țara atât de puternică și ucrainenii atât de uniți.
Oamenii stau la coadă pentru a se alătura armatei, oameni obișnuiți se bat cu invadatorii, fac dispozitive explozive improvizate și intenționează să doboare cât mai mulți ruși.
În plus, luptăm împotriva știrilor false, răspândim informații veridice, blocăm toți bloggerii, actorii, cântăreții ruși care răspândesc informații că Ucraina atacă Rusia de 8 ani, iar acum armata rusă face o faptă bună în a elibera țara noastră.
Aș dori să mă adresez tuturor rușilor care mă pot auzi:
Nu avem nevoie să fim salvați. Nu avem nevoie de ajutorul vostru. Suntem un stat independent, suntem pe pământul nostru și nimeni nu are dreptul să decidă pentru noi cum ar trebui să trăim.
Rușilor, sângele poporului nostru este pe mâinile voastre. Războiul a început în 2014 în Donbas și continuă acum în toată Ucraina din cauza indiferenței voatre, a refuzului vostru de a vă interesa din surse sigure și din cauza ambițiilor voastre imperialiste de a captura Ucraina.
Vom face tot posibilul pentru ca decizia de a invada teritoriul nostru să fie cea mai proastă decizie din istoria voastră, iar ziua în care ați început războiul împotriva noastră, să fie începutul sfârșitului Imperiului Rus. Trebuie să înțelegeti că într-o zi veți fi izolați de lumea întreagă și vă va fi rușine să vă numiți ruși. Ucraina nu vă va ierta niciodată pentru moartea eroilor noștri!”
Ce altceva poți spune aici. Kievul rezistă. Forțele noastre armate luptă ca niște lei, iar noi suntem apărați de ei… Uitati-va aici, unii dorm, alții s-au întins, alții doar stau…
Aici avem coada de la toaletă. Există chiar și o cameră pentru fumat și chiar am auzit pe cineva făcând o lumă gen „Hai să fumăm în metrou”. Europa, privește, uită-te cum arata… consimțământul tacit al multora… Dar Ucraina e puternică, până când… până când vor fi mai mulți cei care vor să ne ajute”.
Metrou Kiev
Obuzul tocmai a lovit.
Noi trei eram acasă.
Am supraviețuit doar din mila lui Dumnezeu.
Nu știm încă ce se va întâmpla în continuare.
Totul este distrus, nu a mai rămas nimic.
Principalul lucru – copilul este în viață.
Iată ce se întâmplă. Iată povestea noastră, dacă există posibilitatea de v-o spune, o voi face.
Iată ce a devenit viața mea.
Iată, aceasta este camera fetiței mele, Virotchka. Dacă ar fi fost acolo, ar fi murit
Eram cu toții între pereții de rezistență, pe hol.
Fetița a supraviețuit.
Blestemat să fie războiul!
Apartament din Kiev, dupa bombardamentul rusesc
https://www.youtube.com/watch?v=z7ZvtA1LQKA
