Politică Editorial

Uniunea Sovietică a pierdut al treilea război mondial

Uniunea Sovietică a pierdut al treilea război mondial pentru că filosofia politică și economică a regimului comunist nu a oferit răspunsuri viabile pentru a asigura funcționarea economiilor din țările comuniste.

Lupta economică a fost pierdută de comuniști încă din anii ’60-’70 ai secolului trecut, dar lovitura de grație a fost dată de cursa înarmărilor declanșată de Ronald Reagan.

Un fost actor (istoria este plină de ironii, nu?) a sufocat economia sovietică prin creșterea cheltuielilor militare ale SUA până la punctul în care șeful de la Kremlin de atunci, Mihail Gorbaciov, s-a “predat” – încercând să salveze ce se mai putea salva din imperiul sovietic.

Era însă prea târziu, așa că Uniunea Sovietică a pierdut nu doar toată Europa de Est, pe care o ocupase în al doilea război mondial, dar și o parte însemnată a propriului teritoriu.

Rusia a încercat, câțiva ani, să o ia pe calea care a dus Occidentul la prosperitate, dar nu a reușit mare lucru.

Autoritarismul rus

 Absența oricărei experiențe democratice o fi jucat și ea un rol în acest eșec, dar cucerirea puterii economice de o oligarhie cleptocratică a dat lovitura de grație transformării democratice a Rusiei, iar țara a virat-o spre un autoritarism prea puțin diferit de ceea ce fusese defuncta Uniune Sovietică.

Un obscur KGB-ist a devenit exponentul noii oligarhii, iar el a condus țara asa cum îl ducea pe el capul și asa cum învățase: a asasinat sau a băgat la închisoare tot ce ar fi putut reprezenta opoziție, a strivit libertatea de expresie, atâta cât existase ea, și a construit un inexpugnabil centru de putere oligarhică.

Resursele naturale formidabile ale țării nu au fost folosite pentru creșterea economică sănătoasă și bunăstarea cetățenilor, ci pentru înarmare și concentrarea puterii.

Doar că deținătorul acestei puteri formidabile, un om mic la trup și la suflet, a fost complet copleșit de aceasta putere. Și a pierdut contactul cu realitatea – cum l-a pierdut de altfel și Hitler, alt om mic la trup și la suflet.

Asa că a declanșat și el un război, pe care și el îl credea ca fiind un “blitzkrieg”, un galop de sănătate ce se va sfârși cu glorie eternă pentru cel care l-a pornit.

Obiectivul inițial a fost refacerea teritorială a cât mai mult s-o putea din vechea URSS, cu speranța că lumea este prea plictisită sau prea preocupată de propria bunăstare pentru a reacționa la abuzurile sale, așa cum de altfel a reacționat foarte simbolic când același dictator a ocupat și încorporat în Rusia peninsula Crimeea.

Piticul de la Kremlin a produs o „minune” în lume

 Dar iată că “minunea” s-a produs: piticania KGB-istă a reușit să coalizeze o lume întreagă împotriva imperiului răului pe care el și acoliții lui il personifică.

Un alt actor, ajuns șef de stat, va fi la temelia distrugerii a ceea ce a rămas din fosta Uniune Sovietică.

Ceea ce nu înțelege piticul de la Kremlin este că fiecare zi de război absurd contra Ucrainei va însemna un alt cui în coșciugul imperiului la care el visase.

Speranța unei Rusii cât de cât importantă în lumea care se naște este legată de scurtarea nebuniei pe care conducerea dementă a acestei țări o întreține prin această invazie mișelească.

Crimele de război ale lui Putin și ale bandei de criminali din jurul său nu vor avea alt deznodamânt decât un alt tribunal ca cel din Nürnberg.

Cu cât rușii vor înțelege mai curând că trebuie să îl debarce pe pitic de la cârmă, cu atât va fi mai scurtă suferința care va urma pentru ei.

Conducătorii care vor veni la Kremlin vor avea o notă de plată uriașă, pe măsura suferințelor și crimelor pe care actuala conducere le-a indus unor nevinovați. Și așa se va închide bucla istorică deschisă de al doilea război mondial.

Autor

Eugen Radulescu

Eugen Rădulescu este economist și colaborator la Santinela.net.

Publică un comentariu

Abonează-te
Anunță-mă când
guest
Comentarii: 0
Comentarii din cadrul articolului
Toate comentariile