Politică

Românii verzi au făcut în pantaloni. Și pute rău

De când cu invazia rusă asupra Ucrainei și valul de refugiați din țările învecinate, inclusiv România, o idee apare pe rețelele sociale: merită să lupți pentru România?

Intens circulate sunt postările care spun că nu merită să te sacrifici pentru guvernanții României. Și, deci, că e mai bine să fugi unde vezi cu ochii, dacă rușii vor veni aici. Cozile de la pașapoarte stau, cumva, mărturie. Abandonăm și plecăm.

Foarte interesant este că astfel de texte circulă mai ales prin mediile auriste, xenofobe și ultranaționaliste.

Cu alte cuvinte, marii români verzi înfășurați în Tricolor, care jură pe patrie și credință, cei care se consideră a deține monopolul patriotismului, bărbații neînfricați cu tricouri negre și cefe groase, au făcut pe ei în pantaloni la primele imagini ale invaziei ruse. Și acum caută să-și ia tălpășița.

Poate că, pentru mulți naivi, era nevoie de această imagine jalnică pentru a vedea cu adevărat cine sunt aceștia, odată dezbrăcați de mantia tricoloră: oameni fără cariere, cu vieți profesionale și personale ratate, frustrați social, care dau vina pe societate pentru propriile eșecuri. Ați văzut vreodată printre ei un model profesional și uman?

Nu pentru ei, ci pentru cei care ar putea cădea în mrejele lor, am câteva lucruri de spus.

Dacă Rusia va ataca România ( ceea ce e puțin probabil, ei se află deocamdată la sute de kilometri de noi și nu pot înainta, dar asta e altă poveste), nu înseamnă vă va trebui să lupți pentru guvern. E aceeași prostie din capul acelora care credeau că, dacă se vaccinează, o fac pentru puterea politică.

Dacă lupți, lupți pentru tine, pentru pământul tău și pentru viața ta, așa cum ai fost capabil să ți-o construiești până acum, mai bună sau mai rea. Dar viața ta, aflată în mâinile tale și pe care nimeni n-are dreptul să ți-o arunce în aer. Până la urmă, țara asta, bună-rea, ți-a dat inclusiv libertatea să o înjuri în fiecare zi. Vrei să vezi cum e fără libertatea asta? Întinde-i covorul roșu lui Vladimir Putin și o să afli.

Guvernul? Președintele? N-au decât să-și facă și ei datoria acum, iar dacă nu ne plac, avem alegeri și le arătăm atunci. Așa cum am făcut de fiecare dată.

Dacă rușii vin aici, nu vor mai fi alegeri, n-o să mai ai unde și cui să te plângi.

Dar dumneata cine ești să ne dai lecții? – ar putea veni întrebarea.

Răspund.

Sunt un cetățean al acestei țări și al Uniunii Europene care a devenit un pic persoană publică, în virtutea meseriei.

Dacă rușii vor veni aici voi lupta.

Am făcut Armata – chiar am dat examen pentru ofițer în rezervă, la finalul stagiului cu termen redus.

Am o vârstă, nu mai sunt la prima tinerețe dar știu să mânuiesc o armă și mă mișc destul de bine. Uneori, mai joc un rugby cu prietenii. Pot trimite mulți ruși în iad înainte să mă nimerească, eventual, ei pe mine.

Prefer ca aceia pe care-i voi lăsa în urmă să se mândrească cu mine mort decât să le fie rușine cu mine viu.

Și știți ceva? Prefer în această țară un milion de ucraineni hotărâți și care țin la libertatea lor decât cinci milioane de fricoși cu gura mare și tricolorul pe pagina de profil. Fără aceștia din urmă, țara va fi mai bună. La revedere, drum bun!

Autor

Ovidiu Nahoi

Ovidiu Nahoi, jurnalist, este redactor-șef al RFI România, interesat de politica pe plan local și european. A activat în cadrul primului radio independent român, Uniplus, imediat după decembrie 1989, a lucrat ca reporter, realizator de documentare şi articole de analiză la agenţia de presă Mediafax, apoi la Evenimentul Zilei. A fost redactor şef adjunct al cotidianului Adevărul, redactor șef al revistelor Foreign Policy România și Historia. Ovidiu Nahoi a condus și biroul de la Bruxelles al cotidianului Adevărul. A fost realizator TV la The Money Channel și contributor al publicațiilor Dilema Veche și Newsweek România. Colaborează la Santinela.

Publică un comentariu

Abonează-te
Anunță-mă când
guest
Comentarii: 1
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai apreciate
Comentarii din cadrul articolului
Toate comentariile
mihail
mihail
1 an în urmă

bravo. eu nu am facut armata dar tot nu am de gand sa fug.