Panica virusului a trecut și brusc, odată cu începerea războiului din Ucraina, a apărut o panică și mai mare, cea a războiului.
Sigur că nimeni nu credea că vom ajunge să trăim pe parcusrul vieții noastre un eveniment de genul acesta. Dar cea mai sănătoasă atitudine din punct de vedere psihologic este cea de menținere a calmului.
Generația celor de peste 70 de ani își aduc aminte de ceea ce înseamnă o stare de război, dar cei tineri sunt din nou puși în fața unei necunoscute. Și cea mai mare teamă a omului este frica de necunoscut, frica de moarte.
Media alimentează, din păcate, această frică cu imagini și știri care nu fac bine. Este o realitate această confruntare militară, dar nu este atât de aproape din punct de vedere fizic de țara noastră.
Într-adevăr, este un eveniment traumatizant să îți pui în valiză strictul necesar și să pleci în refugiu. Poate unii nu pot pleca cu întreaga familie, poate sunt persoane care au nevoie de îngrijire medicală.
Dar să revenim în România, la starea de aici. Cum facem față acestei tensiuni generalizate?
În primul rand, trebuie să recunoaștem că sunt niște evenimente pe care nu le putem controla, putem controla însă modul în care reacționîm la ceea ce se întamplă.
Putem să eviîam sa ne uitam tot timpul la televizor, cum spune o vorba din bătrâni, “veștile rele circulă repede” – cu siguranță că vom afla dacă este ceva ce ne poate amenința în mod direct.
Putem să petrecem timpul liber de TV fiind în contact cu familia, cu prietenii, dar nu tot disecând această problematică a războiului, ci poate făcând o plimbare, jucând un joc, sau povestind amintiri din copilărie.
Putem să ne concentrăm atenția pe îngrijitul grădinii, sau al florilor din balcon, sau pe cele din fața blocului, să ne bucurăm de natură, să luăm exemplul păsărilor care zboară liniștite.
Putem să facem curățenia de primăvara și sa rearanjăm lucrurile din casă, sau să ne vedem cu prietenii și persoanele dragi.
Putem asculta muzică sau medita, sau să dedicăm mai mult timp introspecției, rugăciunii și momentului prezent.
Putem să îi ajutăm pe cei in nevoie care sunt aici, în țara noastră, în căminele de copii, de bătrâni, sau poate doar pe vecinii din bloc.
Putem alege să facem ceea ce putem face azi, acum, în loc să ne gândim la “cum ar fi dacă”.