Politică Economie Editorial

De partea bună a baricadei

Go ahead and continuously improvement concept, silhouette man jump on a cliff from past to future with cloud sky background.

România este în război. Și nu, nu mă refer numai la invazia rusă în Ucraina, deși ea reprezintă cea mai flagrantă și sângeroasă manifestare a acestuia. Războiul este cel dintre lumea viitorului, bazată pe tehnologie și caracterizată prin o eficiență economică ce nici nu putea fi visată cu 50 de ani în urmă, și lumea încremenită în istorie, care nu visează decât la păstrarea și eventual creșterea sferelor de influență pe baza forței brute.

Războiul nu a început de ieri, de azi. Imediat după dezintegrarea Uniunii Sovietice, timp de câțiva ani, lumea occidentală s-a legănat în iluzia că progresul și bunăstarea pe care le promit noua ordine vor fi suficiente pentru a cuceri întreaga planetă. Nu a fost chiar atât de simplu.

China și Rusia, cele două puteri mondiale care ar fi avut cel mai mult de câștigat de pe urma unei dezvoltări centrate pe tehnologie și urmărind ameliorarea standardelor de consum ale propriilor populații, au decis să adopte alte căi.

China a continuat un sistem schizofrenic, cu economie respectând în linii generale regulile de piață, dar concentrând puterea politică tot mai mult în structurile partidului unic și cu o singură persoană la cârmă.

Rusia a practicat și ea concentrarea puterii la o singură persoană, care însă nu s-a bazat pe structurile unui partid, ci a preferat realizarea unui grup restrâns, cleptocratic, sprijinit de serviciile secrete urmașe ale vechiului KGB.

Dacă în cazul Chinei argumentul ideologic, oricât de fals ar fi el, a fost folosit pentru a justifica orientarea politicii economice, Rusia nu are nici măcar atât. Un regim care menține o mare parte a populației la un standard de viață ridicol de scăzut, în timp ce câteva zeci, poate sute de “aleși” strâng averi de nababi, nu poate găsi vreo fundamentare ideologică și, de altfel, nici nu cred că a fost încercată vreuna.

Multă vreme, Occidentul a părut a nu observa evoluția celor doi “dezertori” importanți. Cel puțin în aparență, au practicat o atitudine de “business as usual”, întrucât fiecare dintre cei doi actori sprijineau bunăstarea Occidentului.

China, prin producția enormă de bunuri la prețuri reduse, iar Rusia, prin exporturile de energie și alte materii prime. Mai rău decât atât, unele țări, printre care proeminent este cazul Germaniei, au căzut în mod inexplicabil pradă iluziei că exporturile de energie din Rusia vor continua la nesfârșit, fără a atrage condiționări politice semnificative pentru Occident.

Iar Germania a mers până acolo încât a decis să renunțe la energia electrică produsă în centrale nucleare, înlocuind-o cu energia pe gaz natural importat din Rusia. O greșeală strategică colosală, în condițiile în care evoluția Rusiei, cel puțin în ultimul deceniu, lăsa tot mai puține speranțe că va respecta regulile jocului de piaţă. Cât de orb trebuie să fii pentru a nu observa că marii ecologiști care mor de grija planetei, penalizând energia electrică produsă în centrale nucleare, fac fix jocul Moscovei?

Invadarea Ucrainei este doar cea mai recentă și brutală formă de manifestare a războiului dintre trecut și viitor.

Rusia de azi a revenit tot mai flagrant la mentalitățile și obiectivele de la sfârșitul celui de-al doilea Război mondial. Economia rusă a renunțat practic total la o dezvoltare calitativă, la intrarea în secolul XXI, rezumându-se la a exploata resurse naturale în beneficiul unui grup feudal. \

Încercarea de a cuceri Ucraina nu este decât o formă de extindere imperială, fără altă justificare decât în mințile celor care vor să jefuiască şi resursele unui teritoriu mai vast decât cel deja în stăpânirea lor. Dacă a existat și o componentă ideologică, aceasta este chiar jalnică: nu cumva ucrainenii să evadeze din lumea cu spatele la viitor pe care Rusia vrea să o păstreze cu orice preț.

Dar invadarea Ucrainei dă în mod clar semnul că Occidentul s-a trezit (cam târziu!), iar acum urmează separarea apelor. Toate semnele din 24 februarie încoace arată că de data asta nu o va mai scălda, așa cum a făcut-o în atâtea ocazii până acum, când Rusia a fost “sancționată” cu mângâieri pe creștet, în pofida gravității actelor sale – și am să amintesc doar ocuparea și anexarea peninsulei Crimeea și sprijinul militar dat Siriei lui Bashar al-Assad, care a însemnat asasinarea a zeci de mii de civili și distrugerea unor zone întregi.

Faptul că acum Occidentul nu va repeta greșelile din trecut este ilustrat de izolarea formidabilă a Rusiei și Belarusului de economia și sistemul financiar mondiale. Se poate spune că deconectarea de la sistemul Swift a câtorva bănci importante din Rusia este un gest reversibil; același lucru este valabil pentru rezervele valutare ale Rusiei, care au fost înghețate în toate țările occidentale. Doar că, în termen de câteva săptămâni, aceste decizii vor începe să “muște” adânc din capacitatea Rusiei de a își menține economia în funcțiune.

Rămâne de văzut dacă efectele se vor resimți cu aceeaşi intensitate și în plan militar.

Rămânând în sfera sistemului financiar, este de consemnat un fapt absolut fără precedent în istorie: Elveția se aliniază sancțiunilor decise de celelalte țări occidentale. “Oaza” care a funcționat neîntrerupt, inclusiv în timpul celui de-al doilea Război Mondial şi a folosit drept instrument financiar pentru toate părțile implicate în război, s-a închis. Acum, miliardarii ruși, ca și băncile rusești, inclusiv Banca Centrală, rămân complet rupte de resursele din Elveţia, pe care fără îndoială contau.

Sectorul real al economiei Rusiei are deja enorm de suferit prin retragerea practic în totalitate a firmelor occidentale care produceau în sau pentru Rusia.

Și dacă dispariția rețelei McDonalds va însemna “doar” câteva zeci de mii de șomeri și disconfortul tinerilor care se învățaseră cu produsele de fast-food american, retragerea marilor companii producătoare de avioane și piese de schimb, de exemplu, va atrage în scurt timp oprirea de la zbor a tuturor aparatelor a căror mentenanță nu se poate realiza decât cu piesele livrate de producătorii avioanelor în cauză.

Lista măsurilor adoptate de lumea occidentală împotriva Rusiei este nu doar lungă, dar și relevantă, inclusiv prin simbolistică. Aș aminti aici suspendarea Rusiei și a Belarusului din activitățile OECD (unde au participat doar ca invitate), precum şi suspendarea de către Banca Reglementelor Internaționale a participării Băncii Rusiei la activitățile sale.

Aștept însă ca, mult mai mult decât decuplarea Rusiei, să asistăm la o strângere a rândurilor în țările care se găsesc de cealaltă parte a baricadei. Astfel, aștept ca transferul tehnologic între țările foarte dezvoltate și celelalte țări ale Uniunii Europene să se accelereze.

Este, fără îndoială, de bun augur faptul că, încă înainte de invazia Ucrainei, Statele Unite au decis să transfere către România tehnologia pentru micro-centrale nuclearo-electrice. Desigur, va dura câțiva ani până când primele centrale vor intra în funcțiune, dar efectul de antrenare, inclusiv în privința producţiei aferente unor tehnologii de vârf, cu greu poate fi supraestimat.

Sper, de asemenea, ca integrarea economică a României să se accelereze, inclusiv prin dezvoltarea unei infrastructuri rutiere și feroviare la standarde vest-europene. Aici lupta va fi grea, pentru că vom avea de depășit decenii de inacțiune și pietrele de moară reprezentate de corupția din țara noastră.

Şi încă un simbol: mă aştept ca accederea României la spaţiul Schengen să se producă încă din acest an. De data aceasta suntem de partea bună a baricadei.

 

Autor

Eugen Radulescu

Eugen Rădulescu este economist și colaborator la Santinela.net.

Publică un comentariu

Abonează-te
Anunță-mă când
guest
Comentarii: 0
Comentarii din cadrul articolului
Toate comentariile