Nu se mai fură în România, nu mai avem corupți la nivel înalt, nu există conflict de interese de natură penală prin instituțiile publice, toți demnitarii noștri sunt curați, luminați, numai buni de pus în rame cu aureolă de sfinți.
Ici-colo câte o reglare de conturi, cum a fost cazul fratelui baronului PSD Paul Stănescu, îndepărtat cu cântecul Curții Constituționale dintr-o funcție-sinecură, unde avea un salariu de vreo 8000 de euro pe lună.
Cică ar fi fost numire “neconstituțională”, o reglare care acoperă incompetența, numirea pe criterii clientelare, conflictul de interese de natură penală. Probabil pentru că funcția nu intra ca fiind repartizată PSD-ului în algoritmul împărțirii, de fapt, a cartelizării României.
Astfel de cazuri sunt cu sutele, ba la CupruMin, ba la CFR, peste tot unde sunt salarii mari.
Oricât de incompetenți ar fi, dacă sunt membrii ai partidului la putere sau sunt rudele unor demnitari, ajung pe funcții.
Cel mai dureros a fost să-l văd pe metalurgistul Cezar Preda numit director la Institutul Cultural Român de la Paris, legănul culturii europene. Te apucă rușinea, durerea de cap, insomnia și n-ai nici o pastilă pentru asta.
Războiul lui Putin, uciderea a mii de ucraineni nevinovați, refugiul milioanelor de ucraineni care au reușit să scape din încercuirile barbarilor putiniști și de sub bombardamente, șuieratul rachetelor, plânsul copiilor, toate acestea ne asurzesc, ne țin ocupați, ne împovărează și nu observăm că au devenit paravane după care se dau tunuri financiare.
Cum îndrăznesc să scriu că în tot acest timp se fură milioane, poate sute de milioane euro, când nu prezint probe, ați putea spune pe bună dreptate.
Răspund cu o întrebare care nu-mi dă pace: dacă nu se fură, de ce NU văd nimic construit cu banii publici și cei europeni primiți pe de-a moaca? Unde sunt banii? Ați văzut un spital nou, o școală? Sau măcar niște locomotive noi de tren ?
Mai nou, numirile clientelare pe funcții intră în programul “României educate”, lansat la început de mandat de președintele Iohannis, iar tunurile financiare sunt normale într-o țară în care legislația Anticorupție a fost mutilată.
Cu magistrați ținuți sub papucul politicienilor, cu judecători și procurori hărțuiți pentru că au îndrăznit să deranjeze jaful și sub zgomotul asurzitor al durerii războiului sceleratului Putin, ce ne rămâne de făcut?
“Avem nevoie de liniște în țară”, spunea Iliescu în anii ’90 când, prin mineriade sângeroase, voia să desființeze partidele de opoziție și presa independentă.
“Dormi liniștit, FNI lucrează pentru tine!”, era reclama lui Sorin Ovidiu Vîntu, cu care a jecmănit peste 300.000 de familii cu jocul său piramidal.
“Stat paralel”, “Dictatura DNA”, “Dictatura medicală”, “Anticriștii vacciniști” erau sloganurile din ultimii ani cu care presa mogulilor amețea populația credulă.
Acum avem alte două refrenuri de îndobitocire: “Neutralitate” și “Putin, salvatorul credinței în Dumnezeu”, adică sfințirea crimei. Le-am auzit în piață, le-am auzit în conversația a două îmbrobodite din curtea bisericii…
Culmea e că unii chiar cred că războiul lui Putin ar fi un fel de război sfânt. Gândesc ei?
Dacă tot ești creștin practicant bătător de mătănii și zici că mergi tot timpul la biserică, de ce nu-ți amintești ce le spunea Iisus ucenicilor săi?
“Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul! Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan, 13:34).
În decalogul lăsat de Dumnezeu lui Moise sunt două porunci care, dacă ar fi respectate, ar face lumea mai bună, mai dreaptă: “Să nu ucizi” și “Să nu furi!”.
De ce oamenii nu gândesc?
Te apucă rușinea, durerea de cap, insomnia și n-ai nici o pastilă pentru asta…
