Două cazuri recente de negare a Holocaustului au reținut atenția: primul în România, unde colonelul SRI în retragere Vasile Zărnescu, 74 de ani, a fost găsit vinovat de Curtea de Apel București, care însă i-a transformat pedeapsa, de 13 luni închisoare cu amânarea executării pedepsei, într-un simplu avertisment.
În Germania, un tribunal regional de la Berlin a condamnat-o la un an închisoare cu executare pe Ursula Haverbeck, 93 de ani, pentru infracțiunea de negare a “genocidului național-socialist”. De menționat că Haverbeck, supranumită de presă “bunicuța nazistă”, a fost condamnată în apel, după ce a ispășit doi ani de închisoare pentru o altă infracțiune de negare a Holocaustului, între 2018 și 2020.
Haverbeck a spus în mod repetat că lagărul de la Auschwitz, unde au fost ucise peste un milion de persoane, majoritatea evrei, a fost un lagăr de muncă și nu unul de exterminare. Ea a contestat și constituționalitatea legii în temeiul căreia a fost condamnată, considerând că i-a fost încălcat dreptul la liberă exprimare, garantat de Constituția Germaniei.
Curtea Constituțională a Germaniei i-a respins contestația ca neîntemeiată în 2018 și este interesantă motivarea deciziei:
“Negarea, ca negare a genocidului general cunoscut, comis sub regimul național-socialist, poate fi înțeleasă doar pe fundalul istoriei germane, astfel încât aceste crime sunt astfel legitimate și aprobate prin trecerea lor sub tăcere… Pe fundalul istoriei germane, negarea genocidului național-socialist este de natură să îi determine pe cei ce receptează mesajul să devină agresivi și să acționeze împotriva celor care sunt văzuți ca fiind autorii sau responsabili de denaturarea presupusului adevăr istoric pretins implicit de negație. Prin urmare, aceasta poartă direct pericolul de a transforma dezbaterea politică într-una ostilă și nepotrivită. Acest lucru se datorează, de asemenea, faptului că aceste crime au fost comise în mod specific împotriva anumitor grupuri de persoane sau populații, iar negarea acestor evenimente poate fi și este folosită în mod deschis sau subliminal pentru a agita în mod țintit împotriva acestor grupuri de persoane. În acest sens, este logic că expunerea de motive a legii înțelege articolul 130 alineatul (3) din Codul penal ca fiind un caz special al alineatului clasic de incitare la ură a populației.” se spune în comunicatul de presă al Curții Constituționale a Germaniei, emis după decizia în cazul Haverbeck.
Decizii similare a emis și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazurile Garaudy contra Franța (2003), Williamson contra Germania (2019) și Pastors contra Germania (2019). În esență, a decis CEDO, negarea Holocaustului nu se bucură de protecția asigurată de art. 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât este echivalentă cu incitarea la ură, adică exact motivarea dată de Curtea Constituțională a Germaniei.
Germania are o legislație extrem de strictă în ceea ce privește negarea Holocaustului și memorialistica nazistă, incriminate și pedepsite cu asprime, dar nu este singura țară europeană care face acest lucru.
Printre țările europene care incriminează negarea Holocaustului se numără Franța, Austria, Polonia, Lituania, Ungaria, dar și România care a legiferat prin Ordonanța de Urgență 31/2002, dar în 20 de ani doar Vasile Zărnescu a fost condamnat pentru un asemenea delict și pedepsit cu un simplu avertisment, ceea ce l-a făcut să jubileze după anunțarea verdictului.
De ce incriminare?
Evrei basarabeni așteptând să fie deportați în Transnistria. Foto United States Holocaust Memorial Museum
Sunt destui care sunt opuși incriminării negării Holocaustului, în pofida explicației juridice că reprezintă o incitare la ură. Nu există însă și o altă justificare, în afară cea juridică?
„Negarea Holocaustului în public este incriminată printr-o lege penală specială, care protejează astfel memoria victimelor. Două argumente pro:
- Nu România a inventat roata, ci România a urmat exemplul altor țări europene. Mai toate țările responsabile de uciderea în masă a evreilor au astfel de reglementări.
- Negarea Holocaustului este o reacție particulară, specială a discursului incitator la ură, incriminat penal. Negarea Holocaustului reprezintă o vulnerabilitate socială prin faptul că ridică riscul acțiunilor antisemite.” explică directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România, Alexandru Florian.
Am auzit adeseori întrebarea: dar de ce se pedepsește negarea Holocaustului și nu a altor genocide, ca cel comunist sau genocidul armenilor de către turci? Întrebarea își are o anumită justificare, dar de cele mai multe ori are un substrat de whataboutist (de diversiune) și miroase a antisemitism, adică de ce această favoare făcută evreilor?
Răspunsul este că există țări care incriminează și negarea crimelor comise de comuniști (Polonia, Lituania, Ungaria) și nu împiedică nimeni o anumită țară să introducă legislație în acest sens. Pe de altă parte, recunoașterea genocidului armenilor deranjează profund Turcia și numeroase țări nu doresc să deranjeze regimul de la Ankara.
Dar revenind la Holocaust, acesta este un genocid motivat în întregime de ideologie, planificat și pus în practică la scară industrială împotriva unor oameni a căror singură vină era că s-au născut într-un anumit grup etno-religios care nu-i amenința cu nimic pe cei ce au înfăptuit această crimă abominabilă.
Iar negarea Holocaustului nu are azi legătură cu căutarea adevărului istoric, pentru că acest genocid este de departe cel mai bine documentat din istorie. Nu, negarea Holocaustului are ca principală motivație antisemitismul, adică ura de rasă, etnică sau religioasă.
Ca să înțelegeți mai bine, vă recomand filmul Denial – Negare (2016), o ecranizare a procesului de calomnie intentat la Londra în 2000 de istoricul David Irving lui Deborah Lipstadt, confirmată recent în unanimitate de Senatul Statelor Unite ca reprezentant special al președintelui Statelor Unite pentru monitorizarea și combaterea antisemitismului. Veți înțelege mult mai bine decât vă pot eu explica legătura indisolubilă între negarea Holocaustului și antisemitism, adică incitare la ură împotriva evreilor.
