Liderul Partidului Liberal Democrat (LDPR) – care nu era nici liberal și nici democrat – a fost un provocator până la sfârșitul vieții. Unii ar spune chiar un profet.
„La ora 4 dimineața, pe 22 februarie, veți simți noua noastră politică. Mi-aș dori ca 2022 să fie un an liniștit, dar ador adevărul. Eu spun adevărul de 70 de ani. Acesta nu va fi un an pașnic. Acesta va fi un an în care Rusia va deveni din nou o țară mare”, a spus el, aparent prezicând invadarea Ucrainei, la sfârșitul lui 2021, adresându-se Dumei de stat, camera inferioară a parlamentului federal al cărui membru era fără întrerupere din 1993.
Jirinovschi a înființat LDPR în 1989 și a atras repede atenția prin pozițiile sale extremist-naționaliste ca și prin exprimările sale adesea vulgare.
El a propus printre altele, cucerirea militară a Asiei Centrale și Orientul Mijlociu, bombardarea statelor baltice cu deșeuri toxice, aruncarea de bombe nucleare asupra Japoniei și Marii Britanii și a amenințat Republica Moldova cu o baie de sânge dacă încearcă să atace contingentul militar rusesc din Transnistria.
Astfel de derapaje verbale politice au fost însoțite de un comportamentul personal scandalos, inclusiv angajarea în lupte cu pumnii în Duma, atacarea adversarilor politici și, într-o ocazie, instruirea asistenților săi să violeze o jurnalistă însărcinată.
Deși Jirinovski – al cărui partid s-a concentrat mai degrabă pe charisma personală a liderului său decât pe orice program coerent – a reușit să rămână relevant pe parcursul a trei decenii de politică rusă agitată, el a făcut acest lucru cu prețul independenței sale.
Pe măsură ce Rusia a devenit mai autoritară, el a devenit simbolul opoziției „sistemice” cooptate a țării, oferind o aparență de competiție politică, susținându-l în același timp pe președintele Vladimir Putin în probleme cheie. Analiști politici au speculat că unele dintre propunerile ciudate ale lui Jirinovski ar fi fost de fapt baloane de încercare plantate de un Kremlin care căuta să testeze apele, înainte de a le adopta el însuși, scrie The Moscow Times.
Tatăl avocat, mama rusoaică
Născut Vladimir Wolfovici Edelștein dintr-un tată evreu și o mamă rusă în 1946, la Almatî, pe atunci capitala Kazahstanului sovietic, Jirinovski avea să fie abandonat la o vârstă fragedă de tatăl său și a crescut pe fundalul rivalității interetnice din Asia Centrală sovietică.
Jirinovski – care a luat numele celui de-al doilea soț al mamei sale – a adoptat un naționalism etnic rus extrem, practicând uneori atât antisemitismul, cât și resentimentele față de minoritățile etnice ale Rusiei.
Întrebat în legătură cu manifestările sale antisemite și tatăl său natural, Jirinovski a spus: tatăl meu este avocat, iar mama rusoaică.
Jirinovski a studiat la Facultatea de Studii Orientale a Universității de Stat din Moscova, absolvind cu o diplomă în limba și literatura turcă, după care a lucrat într-o editură.
LDPR pe care l-a co-fondat în 1989, în ultimele zile ale perestroikăi lui Mihail Gorbaciov, a fost primul partid legal de opoziție al Uniunii Sovietice. Acest fapt a condus la zvonuri de lungă durată, întotdeauna negate de Jirinovski, că ar avea legături cu temuta poliție secretă a Uniunii Sovietice, KGB, și cu urmașul acestuia, FSB.
Apogeul carierei sale politice a avut loc în 1993, când LDPR a ocupat primul loc la scrutinul de listă prin care erau alese jumătate din locurile în Duma de Stat din 1993, cu 23% și peste 12 milioane de voturi. Dar la alegerile prezidențiale din 1996 Jirinovski s-a clasat abia pe locul 5, cu 5,8% din voturi.
După ce Vladimir Putin a devenit președintele Rusiei, rolul lui Jirinovski s-a schimbat. Pe măsură ce Putin și partidul său, Rusia Unită, adoptau politici tot mai autoritare, naționaliste și agresive, LDPR a devenit un partid de opoziție simbolică, deși a continuat să fie reprezentat în Duma la fiecare scrutin.
Invitat obișnuit al talk-show-urilor politice stridente care au ajuns să domine televiziunea de stat rusă după anexarea Crimeii și ruptura cu Occidentul în 2014, Jirinovski și-a menținut rolul de bufon de curte al politicii ruse. La o reuniune din 2020 a Consiliului de Stat al Rusiei, organism consultativ al președintelui Rusiei, Jirinovski, care nu a uitat că avea o formație de lingvist, s-a lansat într-o tiradă de 10 minute despre necesitatea curățării limbii ruse de cuvinte străine, care l-a făcut pe Putin și pe mulți alți demnitari prezenți să se prăpădească de de râs.
Jirinovski a scris câteva zeci de cărți, printre care „Ultima zvâcnire către Sud”, în care pledează ca trupele ruse să cucerească întreaga masă de uscat asiatică până în Golful Persic, „pentru binele întregii omeniri” precum și „ABC-ul sexului”, dedicat ideilor lui Jirinovski despre „problemele dragostei și sexului”.
În 2009, la aniversarea a 20 de ani de la înființarea partidului său, a lansat un album, pe care a interpretat o serie de cântece populare rusești, alături de unele dintre propriile sale compoziții.
