Motto :
“Multe forme de guvernare au fost încercate și vor fi încercate în această lume a păcatului și a nenorocirii. Nimeni nu pretinde că democrația este perfectă sau atotștiutoare. Într-adevăr, s-a spus că democrația este cea mai rea formă de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte forme care au fost încercate din când în când…”
Winston Churchill, discurs în Camera Comunelor, 11 noiembrie 1947
Cred că ați remarcat pe internet, mai ales pe rețelele sociale, sprijinitori ai cauzei Rusiei, admiratori ai lui Vladimir Putin sau în general detractori ai Occidentului și ai democrației liberale.
În mod cert o parte dintre ei sunt oameni de rea credință, agenți ai Kremlinului care vor să provoace confuzie prin dezinformare, după eliminarea platformelor de propagandă RT și Sputnik. Aș spune însă că acești actori para-statali sunt minoritari și că majoritatea celor care iau partea Rusiei în războiul cu Ucraina sunt oameni de bună credință, care fie nu sunt suficient de inteligenți, fie au frustrări legate de schimbările fundamentale produse de democrație în ultimii 30 de ani.
Mulți și-au imaginat la căderea regimurilor comuniste că noua societate va avea toate avantajele – libertate și prosperitate – și niciunul dintre dezavantaje. Sau mai prozaic spus și-au imaginat că pot trăi ca în capitalism și munci ca în comunism.
Foarte repede însă și-au dat seama că democrația aduce în spațiul public idei, opinii și acțiuni care nu le sunt pe plac. Că economia de piață aduce prosperitate, dar nu pentru toți și nu în mod egal. Că guvernarea implică soluții de compromis, care adeseori sfârșesc prin a nemulțumi întreaga societate.
Ar fi bine ca acești oameni să ia aminte de vorbele marelui general și om de stat francez Charles de Gaulle “Succesul în calvarul războiului, ca și fericirea în viață, nu există decât prin comparație”.
Ca atare, îi îndemn pe admiratorii Rusiei să arunce o privire la realitatea pe care o proiectează această țară: un război de agresiune care combină toate trăsăturile agresiunilor din secolul trecut comise de Hitler și Stalin: provocări, masacre împotriva populației civile, bombardamente fără discriminare, violuri, jafuri și propagandă deșănțată și minciuni pe o scară inimaginabilă la nivelul secolului XXI.
Rusia de azi a alunecat de la o democrație defectuoasă la sfârșitul secolului XX, la un stat autoritar, iar actualmente s-a transformat într-un stat totalitar unde riști o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani pentru o simplă critică la adresa războiului, numit “operațiune specială” de regimul Putin.
Mulți dintre cei care iau partea Rusiei sunt nemulțumiți de schimbările aduse de “progresiști” (o vorbă de ocară pentru ei) – egalitatea în drepturi pentru femei, persoane de rase sau religii diferite, homosexuali și lesbiene. Putin se prezintă ca un campion al „valorilor tradiționale”, sprijinit în acest sens de Biserica Ortodoxă Rusă, care a ajuns să fie complice la genocid în Ucraina.
Nu este probabil o coincidență că unii, dacă nu majoritatea pro-putiniștilor sunt și Coronasceptici sau anti-vacciniști. Nu pare să-i deranjeze faptul că Putin este complet paranoic, ajungând să stea în capul unor mese lungi de 30 de metri, de teama să nu se infecteze cu virusul, el fiind vaccinat anti-Covid.
Și pentru că tot suntem la capitolul Coronavirus/vaccin, pro-putiniștii sunt adeseori admiratori ai Chinei, alt stat autoritar/totalitar care combină un regim nominal comunist cu un capitalism de stat cu accente sălbatice.
Mi-am pus întrebarea: ce spun acești anti-vacciniști și coronasceptici de politica ZERO COVID a regimului Xi Jinping, cu carantine drastice în marile orașe Beijing și Shanghai, cu milioane de oameni literalmente închiși în case ca în închisori. China care, apropo, a refuzat să condamne agresiunea rusească împotriva Ucrainei și care practică o politică similară de stat a propagandei deșănțate și a minciunii sfruntate.
Așa cum spuneam, pro-putiniștii sunt detractori ai Occidentului și ai democrației liberale. Ei speculează orice neajunsuri ale Occidentului, reamintind de războaiele și intervențiile militare occidentale din Vietnam, Kosovo, Serbia, Afganistan, Irak, Libia, comparându-le cu războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina. Nu știu dacă reaua credință sau ignoranța prevalează în această comparație.
Am să aduc un singur argument: Ucraina este o democrație, oricât de imperfectă, iar acțiunea militară a Rusiei împotriva aceste țări este un război de agresiune, cu intenții declarate de anexare a unor părți importante ale unui stat recunoscut pe plan internațional, cu sfidarea celor mai elementare reguli ale dreptului internațional, și așa cum am mai spus trebuie să ne întoarcem la Hitler și la Stalin pentru comportamente similare.
Întorcându-mă la detractorii democrației liberale și la mârâielile lor de frustrați am să le pun o întrebare: v-ar plăcea să trăiți într-o țară ca Rusia, China, Iran, Venezuela sau Coreea de Nord, pe ai căror lideri îi ridicați în slăvi, contrapunându-i liderilor occidentali cu legitimitate democratică? De bine de rău, aici, într-o democrație imperfectă, vă puteți debita în deplină libertate opiniile adeseori elucubrante, care uneori devin abjecte prin cinism și lipsă de empatie, în timp ce acolo v-ați pune nu doar libertatea, ci și viața în primejdie, așa cum o dovedește Rusia lui Putin.
Așa încât mă întorc la motto-ul din debutul articolului și vă îndemn să abandonați această atitudine care combină frustrarea, complexele de inferioritate și un teribilism infantil și să acceptați că nu veți găsi nicăieri o alternativă mai puțin proastă decât democrația. Iar dacă cumva o veți găsi pe undeva, atunci vă îndemn, traducând mot-a-mot un dicton englezesc, să vă puneți banii unde vă este gura, adică să demonstrați că nu sunteți ipocriți și să mergeți să trăiți în acel loc.
