“Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară luată cu împrumut de la copiii noștri”, spunea Regele Mihai I al României în ultimul său discurs din 25 octombrie 2011, din Parlamentul României.
Ce se întâmplă, însă, când copiii nu știu când li s-a născut țara, când nu știu că au o țară? Va rezista România ca țară, ca națiune în fața viitorului?
“Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie”, spunea Regele Mihai în ultimul său discurs.
O țară, o națiune ia naștere și rezistă peste vremuri prin elite. Leagănul elitelor este școala.
Memoria viitoarelor elite, goală!
Poți afla câtă memorie, cât respect de sine și ce viitor va avea poporul român ca națiune întrebând liceenii despre ce știu ei despre 10 Mai, ziua nașterii României, ce înseamnă regii, dacă au auzit de ultimul rege, Regele Mihai, și de ultimul model paideic al națiunii, seniorul țărănist Corneliu Coposu.
Stați în fața unui liceu la sfârșitul orelor și întrebați-i pe elevii care ies de la ore dacă le știu semnificația! Nici un elev din fața a trei mari licee bucureștene nu a știut nimic despre ziua de 10 Mai. Despre “Corneliu Coposu” câțiva au indicat numele unei străzi și la fel de puțini au știut că ultimul rege al României a fost Mihai I.
Nu au știut nici măcar ce s-a întâmplat în decembrie 1989. În schimb, toți au știut cine e Gigi Becali…
“Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru”– Regele Mihai
Aș fi vrut să aflu și câți dintre parlamentarii români știu să-i enumere pe regii și reginele României. Probabil, foarte puțini. De 10 Mai aș fi făcut un astfel de sondaj, însă nu am avut curaj.
De ce nu ne cunoaștem Istoria ? Un popor care nu-și cunoaște și nu-și respectă Istoria NU e capabil să-și apere țara. La un pericol, o va lua la fugă, va capitula. Iar pericolul e la graniță…
Ca să ai pe cine respecta, ca să ai un model, trebuie să-ți cunoști Istoria.
Cu siguranță tot parlamentarul știe ce a fost în decembrie 1989, fie pentru că s-a zbătut să obțină certificatul de revoluționar cu beneficiile aferente, (scutiri de impozite, imobile, spații comerciale, indemnizații, credite bancare cu dobândă subvenționată de stat etc), fie și numai pentru că se înghesuie să depună coroane de flori, prilej de expunere mediatică și de lansat fraze sforăitoare despre patrie, popor, sacrificiul de sânge, Dumnezeu.
Elitele de azi, descălecate direct de pe stadioane
Abecedarul politicianului român postdecembrist a fost televizorul, iar refularea – stadionul de fotbal pentru bărbați, iar pentru femei – clubul de fițe.
Mai nou, locul de refulare pentru toate sexele este auto-expunerea pompoasă, de șmecher, în mediul virtual.
Reality-show-urile cu vedete de ocazie, de la care se adapă adolescenții, pensionarii și șomerii, ca și discursurile sforăitoare, agramate ale politicienilor descălecați din stadioane, coborâți din palate și limuzine sunt izvoarele din care curg visele, aspirațiile copiilor, tinerilor de azi.
Ce vrei să te faci când vei fi mare ? Vreau să mă fac Bianca D ! Vreau să fiu Beca…
Profesorul de școală se agață de tramvai, de autobuz ; fufa și șmecherul își plantează pozele, filmele de pe plaje exotice, de pe yacht-uri.
Banditul politic, jefuitor de buget public de unde s-a servit cu sute de milioane de euro, se lăfăie în lux, iar judecătorul care a îndrăznit să-l condamne este dat afară din magistratură, este expulzat din societate – cazul judecătoarei Camelia Bogdan și nu numai.
Șmecherul politic și scopul său suprem
Acum, scena politică românească postdecembristă îl are proțăpit pe tron doar pe șmecher, tiparul veșnicului supraviețuitor prin hoție, minciună, crimă.
Șmecherul conduce țara. Știe să se ploconească la timp, știe cu cine să se alieze, știe pe cine și când să trădeze, știe că principiile trebuie doar declamate ca o poezie, cu intonație, știe că principiile nu trebuie respectate, aplicate în viață.
Tiparul e multiplicat la câteva sute de mii, grupate în partide, mascate în instituții publice și chiar și în ong-uri. Fiecare cu propria ierarhie, cu propriile războaie interne, cu alianțe și des-alianțe, în funcție de conjunctură.
Scapă și se îmbogățește cine poate, cel care înoată mai bine în subteranele politicii !
Scopul este unic : îmbogățirea prin orice mijloace !
Cel care nu știe să mintă și să fure ajunge sclavul șmecherului. Sau pleacă din țară. Scara valorilor este inversată.
Atunci, de ce să mergi la școală, de ce să înveți?
Omul poate schimba vremile !
Răspunsul îl găsim în cărțile de istorie : Omul poate schimba vremile ! E o parafrază după George Coșbuc, cel care îl dădea ca exemplu pe Regele Carol I al României, despre care nota : “Nu e totdeauna adevărat că omul nu schimbă vremile. Le schimbă. Prinţul Carol, domnul ţării româneşti, a schimbat vremile”.
Era după Războiul de Independență al României din 1877, condus și câștigat din tranșee de însuși Principele Carol I, viitorul Rege. George Coșbuc a scris mult despre faptele de vitejie ale lui Carol I…
Acum, îi avem pe ruși în coasta țării. Exploziile rachetelor care distrug Ucraina se aud și la granița noastră… Avem mare nevoie de un om care să schimbe “vremile”.
Dacă vrem să luăm cârma din mâna șmecherului, trebuie să ne descoperim rădăcinile. Și trebuie să învățăm să votăm pe cine merită.
Recapitulând esența Istoriei, poate învățăm nu numai cu mintea, ci și cu sufletul, ce înseamnă patria, iubirea pentru aproapele și respectul pentru națiune.
Nașterea României
România s-a născut oficial, ca nume de țară, la 10 Mai 1866, când prințul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, în fața Mitropolitului Nifon și a zeci de mii de oameni adunați pe Dealul Mitropoliei, a rostit: „Jur de a păzi legile României; de a menține drepturile sale și integritatea teritoriului”.
Se poate spune că la 10 Mai s-au născut atât țara, cât și cel care avea să devină Regele României.
Nașterea României a fost consfințită de Constituția din 1866, articolul 1: “Principatele-Unite-Române constitue un singur Stat indivisibil, sub denumire de România”.
Până atunci, după cum se poate observa din primul articol constituțional, România purta denumirea de “Principatele Unite Române”.
Ziua de 10 Mai are și alte două semnificații la fel de importante. Și anume:
*10 Mai 1877 este ziua în care Senatul a proclamat independența României față de Imperiul Otoman
* 10 Mai 1881 este ziua în care Principatul României a devenit Regat prin votul Parlamentului și încoronarea Principelui Carol ca Rege al României. De atunci, 10 Mai a fost sărbătorită ca Ziua Națională a României.
Celebrarea zilei de 10 Mai ca zi națională a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupaţia germană (primul război mondial), iar a doua oară în 1947 a fost interzisă de regimul comunist, înșurubat la putere cu tancurile sovietice, după abdicarea forţată a regelui Mihai. Și așa a rămas chiar și după eliberarea de comunism din 1989, interzisă…
Regele Carol I sau “Totul pentru țară, nimic pentru mine”
Regele este/ar trebui să fie simbolul națiunii române unite.
- Primul rege, Carol I, supranumit “Regele de oțel”, în cei 48 de ani de domnie a zidit la propriu România modernă, scoțând-o din feudalism.
Deviza Regelui Carol I era “Totul pentru ţară. Nimic pentru mine!”
Coroana sa de oțel a fost fabricată dintr-o țeavă de tun turcesc capturat la Plevna în timpul Războiului de Independență din 1877, când el însuși a condus Armata Română la victorie.
George Coșbuc, în cartea “Povestea unei coroane de oțel”, scria despre Regele Carol I:
“Nu s-a mai întors acasa, după căderea Plevnei, El a fost între oştenii săi şi a îndurat neajunsurile și greutățile războiului douazeci şi şase de săptămani, fără întrerupere. Mai bine de jumatate de an a zăbovit pe câmpiile de luptă, bătut de ploi şi de vânturi, si primejduindu-şi viaţa pentru binele ţarii”.
După faptele din război, Carol I al României și-a câștigat cu adevărat autoritatea atât în fața națiunii, cât mai ales în fața partidelor politice, conservator și liberal, care îi boicotau inițiativele.
Cu această autoritate a început construcția României. A reușit să-i unească pe arhitecți și pe inginerii constructori sub bagheta lui Anghel Saligny și, sub îndrumarea lor, în România au apărut școli, spitale, căi ferate, poduri, drumuri, clădiri ale unor ministere, clădirea Băncii Naționale, clădirea CEC-ului, Palatul de Justiție, biserici, până și parcuri.
O cale ferată de 915 km străbătea toate orașele importante ale Regatului României, iar podul de la Cernavodă este și acum impunător.
Regele Carol I a înființat Școala națională de poduri și șosele, Școala Politehnică și nu numai.
Medicina românească a ajuns școală pentru europeni.
Regele Carol I și-a servit țara până în clipa morții. Și-a purtat coroana de oțel și în somn, cum spunea consoarta sa, Regina Elisabeta, și a construit o Românie modernă.
Regina Elisabeta, simbolul carității și al artelor cu numele Carmen Sylva
Regina Elisabeta, soția Regelui Carol I, a fost implicată și ea în modernizarea României. A înființat o societate caritabilă în care erau îngrijiți anual peste 17.000 de pacienți cărora le asigura gratuit medicamentele, hrana. A îngrijit răniții din Războiul de Independență din 1877. Poetul George Coșbuc nota despre ea “Era mama răniților…”
Regina Elisabeta a creat un sistem de monitorizare a familiilor nevoiașe.
I-a susținut pe tinerii talentați cu burse, a implicat femeile în arta meșteșugărească, ducând portul popular în expoziții internaționale. A îmbrăcat ea însăși portul popular.
De asemenea, Regina Elisabeta poate fi considerată pioniera publicității românești. Turiștii străini care veneau cu trenul “Orient Expres” erau cazați la Castelul Regal, unde Regina înființase un centru de meșteșuguri naționale.
Ce s-a construit în cei peste 32 de ani post-decembriști ? Puteți să dați un singur exemplu de construcție de utilitate publică sau măcar numele unui singur spital public ? NU, pentru că NU s-a construit nimic ! Doar s-a FURAT.
Se poate spune că deviza politicienilor de azi este “Nimic pentru țară, totul pentru mine! ”
Ferdinand “Întregitorul” și “Maria, mama noastră”
- Al doilea rege al României, Regele Ferdinand I, a fost încoronat la 10 octombrie 1914.
În timpul Primului Război Mondial, Regele Ferdinand a ales ca România să lupte de partea Antantei (fornată din Franța, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Rusia, la care s-au alăturat SUA, Italia și Japonia) împotriva Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, la care s-au alăturat Imperiul Otoman și Bulgaria).
Efectul imediat a fost excluderea Regelui Ferdinand din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei.
Influențat de consoarta sa, Regina Maria, alegerea Regelui Ferdinand de a rămâne de partea Antantei după ce jumătate de țară, inclusiv Capitala, fusese ocupată, a dus, în final, la înfăptuirea Marii Uniri din 1918.
Îndrăznesc să susțin că Regina Maria a domnit împreună cu Regele Ferdinand și împreună au făcut România Mare.
Regina Maria, supranumită de soldații de pe front “Regina, Mama Noastră” (sursa : bunicul meu, decorat și de Regina Maria), a stat lângă soldați în prima linie a frontului, încurajându-i. A îngrijit răniți în spitale de campanie, a fost alături de oameni bolnavi de tifos. A fost icoana ocrotitoare a soldaților. Avem moștenire de la ea și un “Jurnal de război”.
După marele război, Regele Ferdinand I a căpătat numele de Întregitorul, deoarece sub coroana sa a unit Basarabia, Bucovina și Transilvania cu vechiul regal, făurind România Mare.
Ministrul său neoficial de Externe i-a fost Regina Maria, care a colindat cancelariile europene pentru a obține recunoașterea Marii Uniri.
Ferdinand și Maria au fost cu adevărat iubiți de români.
Au fost iubiți de toți, în special de țărani, vitejii din timpul războiului și urmașii eroilor, care au primit pământ prin Reforma Agrară, așa cum le-a promis Regele Ferdinand pe front.
Regele Ferdinand a fost respectat și pentru că a introdus votul universal (numai pentru bărbați), înlocuind votul cenzitar (ca să ai drept la vot trebuia să plătești anual un impozit stabilit prin lege).
Domnia lui Ferdinand Întregitorul a rămas în istoria României și prin Constituția din 1923 care a consolidat Marea Unire și a consacrat separația puterilor în stat. Constituția din 1923 a fost abrogată în urma loviturii de stat din 1947 dată de comuniștii susținuți de tancurile sovietice.
- Al treilea Rege al României a fost copilul de nici 6 ani, Mihai I, nepotul Regelui Ferdinand, deoarece tatăl său, Carol al II-lea renunțase la drepturile succesorale. Regența de trei ani a menținut România pe curba ascendentă a dezvoltării.
Începutul Calvarului României
- Carol al II-lea, fiul Regelui Ferdinand, și-a detronat fiul în 1930, devenind al patrulea rege al României printr-o lovitură de stat, cu sprijinul Armatei și al unor politicieni.
A domnit 10 ani, timp în care a restrâns drepturi, însă au fost și 10 ani de creștere economică puternică. România devenise un puternic centru de afaceri din Europa, prețul grăului se stabilea la bursele din porturile românești.
A intrat în conflict deschis cu legionarii, a cerut prim-ministrului de atunci, Armand Călinescu, să îi ucidă pe liderii legionari implicați în asasinate.
Regele Carol al II-lea a instaurat dictatura regală în 1938. A abdicat în septembrie 1940 sub presiunea străzii și a Armatei conduse de generalul Ion Antonescu.
A fost părăsit de majoritatea politicienilor după ce România a pierdut regiunile Basarabia, Bucovina, Herța, luate de rușii bolșevizați ; a pierdut nordul-vestul Transilvaniei, preluat de Ungaria, a pierdut sudul Dobrogei preluat de bulgari.
- Mihai I a revenit pe tronul României sfârtecate, în septembrie 1940, în plină dictatură militară a “Conducătorului” – generalul Antonescu – și după ce începuse al doilea război mondial.
Ca rege, avea doar o singură putere: să-l demită pe premier.
L-a demis și arestat în seara de 23 august 1944 pe prim-ministrul Ion Antonescu, generalul și conducătorul Armatei prin care România se aliase cu Germania nazistă.
Hotărârea Regelui Mihai a scurtat războiul cu circa șase luni, salvând, probabil, milioane de vieți.
Decizia Regelul Mihai a adus cu sine revenirea la țară teritoriului din nord-vestul Transilvaniei.
A fost alungat din România în 1947 de comuniști și tancurile lor sovietice care “staționau” pe teritoriul țării noastre.
Practic, întreaga Românie era sub ocupație sovietică. Soldații Armatei Roșii, asemănători în comportament cu rușii de azi, ucideau, violau, incendiau, exact ce fac și acum în teritoriile ocupate în Ucraina…
Pe Regele Mihai l-au copleșit “vremile”, cum le numea Coșbuc. Nu a avut cum să se opună tancurilor sovietice, însă a reușit să limiteze pierderile …
Revoluția din decembrie 1989 și capturarea țării de șmecheri
Regele Mihai a încercat să revină în țară în 1990. A fost alungat la ordinul lui Ion Iliescu, instalat ca șef de stat în decembrie 1989 de fostele structuri comunisto-securiste care dirijau țara după împușcarea cuplului dictatorial Nicolae și Elena Ceaușescu.
În 1992, de Sfintele Paști, Regele Mihai a primit permisiunea de a intra în România. A fost întâmpinat și ovaționat de sute de mii de români. Iliescu NU i-a mai permis să intre apoi în țară.
Abia după ce Iliescu a pierdut puterea în 1997, noul președinte, Emil Constantineascu, i-a reactivat cetățenia română și astfel Regele Mihai și-a recăpătat dreptul de a intra în țară când dorea.
În 2011, la 25 octombrie, a fost invitat să țină un discurs în Parlamentul României. Discursul se constituie în testamentul ultimului Rege al României.
(https://www.youtube.com/watch?v=XwGdw8724I0)
Simbolul “Corneliu Coposu”
Simbol al politicii corecte, Corneliu Coposu poate fi caracterizat prin propriile sale cuvinte pe care le-a respectat toată viața: “Negociem orice, dar NU negociem principii!”.
A rostit fraza după 17 ani și jumătate de temniță grea în închisorile comuniste. A avut puterea să-și ierte torționarii.
În testamentul său său, Corneliu Coposu nota : “…Politica este o activitate morală şi nu poate fi delimitată de etică şi de onestitate.
Am preţuit întotdeauna oamenii cinstiţi şi leali şi am avut strângere de inimă atunci când prin forţa împrejurărilor am fost obligat să lucrez sau să fiu în preajma lichelelor şi a oamenilor fără caracter.
Am detestat pe cei care negociază principiile, deoarece cred că nu este îngăduit să faci compromisuri care schimbă esenţa obiectivelor pentru care militezi”.
Apropiat, în anii ’40, al liderului țărănist Iuliu Maniu, fost lider al țărăniștilor încă din decembrie 1989, Corneliu Coposu a militat pentru revenirea la monarhia constituțională, implicit revenirea Regelui Mihai pe tronul României.
Sărac a intrat în politica pstdecembristă, sărac a ieșit, deși ar fi putut face averi uriașe dacă ar fi acceptat compromisurile.
Corneliu Coposu a fost un om care cuprindea laolaltă semnificațiile cuvintelor “credinţă”, “sacrificiu”, “moralitate”, “luptă pentru adevăr și dreptate”, “tenacitate”, “modestie”.
În timpul vieții a fost urât de adversarii politici, însă după moarte sa s-au grăbit să-i ridice osanale. S-a stins din viață în 1995.
Corneliu Coposu a lăsat în urmă un model de politician.
În loc de epilog
Dacă ne-am cunoaște Istoria, am avea modele pentru adolescenți și ne-am putea salva ca națiune.
Ca să ne cunoaștem Istoria, trebuie să avem școli bune pentru ca elevii de liceu să nu copieze tiparul politicianului șmecher, expert în hoție, minciună.
====================================
Ultimul discurs al ultimului Rege al României, Mihai I, lecție de istorie și morală :
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Sunt mai bine de șaizeci de ani de când m-am adresat ultima oară națiunii române de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie și cu speranță invitația reprezentanților legitimi ai poporului.
Prima noastră datorie astăzi este să ne amintim de toți cei care au murit pentru independența și libertățile noastre, în toate războaiele pe care a trebuit să le ducem și în evenimentele din Decembrie 1989, care au dărâmat dictatura comunistă.
Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Ultimii douăzeci de ani au adus democrație, libertăți și un început de prosperitate. Oamenii călătoresc, își împlinesc visele și încearcă să-și consolideze familia și viața, spre binele generațiilor viitoare.
România a evoluat mult în ultimele două decenii. Mersul României europene de astăzi are ca fundament existența Parlamentului. Drumul nostru ireversibil către Uniunea Europeană și NATO nu ar fi fost posibil fără acțiunea, întru libertate și democrație, a Legislativului românesc de după anul 1989.
Dar politica este o sabie cu două tăișuri. Ea garantează democrația și libertățile, dacă este practicată în respectul legii și al instituțiilor.
Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.
Multe domenii din viața românească, gospodărite competent și liber, au reușit să meargă mai departe, în ciuda crizei economice : micii întreprinzători și companiile mijlocii, tinerii și profesorii din universități, licee și școli, cei din agricultură.
Încearcă să-și facă datoria oamenii de artă, militarii, diplomații și funcționarii publici, deși sunt puternic încercați de lipsa banilor și descurajați instituțional.
Își fac datoria față de țară instituții precum Academia Română și Banca Națională, deși vremurile de astăzi nu au respectul cuvenit față de ierarhia valorilor din societatea românescă.
Sunt mâhnit că, după două decenii de revenire la democrație, oamenii bătrâni și cei bolnavi sunt nevoiți să treacă prin situații înjositoare.
România are nevoie de infrastructură. Autostrăzile, porturile și aeroporturile moderne sunt parte din forța noastră, ca stat independent.
Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului.
Școala este și va fi o piatră de temelie a societății
Regina și cu mine, alături de Familia noastră, vom continua să facem ceea ce am făcut întotdeauna : vom susține interesele fundamentale ale României, continuitatea și tradițiile țării noastre.
Nu m-aș putea adresa națiunii fără a vorbi despre Familia Regală și despre importanța ei în viața țării.
Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre.
Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei.
Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați,
Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci și de etică, simț al datoriei.
Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice.
Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor!
Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.
Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața.
România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos.
În anul 1989, în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii.
A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului.
Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Se cuvine să rezistăm prezentului şi să ne pregătim viitorul.
Uniţi între noi şi cu vecinii și frații noştri, să continuăm efortul de a redeveni demni și respectați.
Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, unele fericite și multe nefericite.
După 84 de ani de când am devenit Rege, pot spune fără ezitare națiunii române : Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere.
Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească.
România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți.
Nu trebuie niciodată să uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență.
Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separate.
Europa de astăzi este un continent în care popoarele și pământurile nu se schimbă ca rezultat al deciziilor politicienilor.
Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna.
Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume.
Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri.
Așa să ne ajute Dumnezeu !
George Coșbuc, note despre 10 Mai :
“10 mai e cea mai mare şi mai frumoasă dintre sărbătorile neamului românesc.
Trei lucruri mari şi hotărâtoare ale sorţii noastre s-au petrecut într-această zi:
1866 – s-a urcat în scaunul domniei româneşti prinţul Carol […] pentru noi începutul domniei româneşti statornice şi trainice.
1877 – războiul de independenţă ; suntem de-atunci stăpâni peste faptele şi voinţa noastră, stăpâni fără mărginire şi piedică nici dintr-o parte.
1881 – proclamarea Regatului României ; întreaga ţară a chiotit de bucurie la vestea că vulturul românesc, care stătea pân-acum întins pe ţărână, ţintuite având aripile cu suliţi turceşti ca să fie ţinut locului, în zvârcolirea lui s-a smuls din suliţi şi, scuturând praful de pe aripi, s-a-nălţat spre ceruri.
