“România este blestemată, iar blestemul răbufnește din furia celor a căror moarte a fost furată” – sunt gânduri de noapte de noapte.
Sângele martirilor din decembrie 1989, batjocorit de clica securisto-comunistă a lui Ion Iliescu care a capturat puterea atunci, acum și cine știe până când, îmi stropește gândurile și îmi alungă somnul.
Mă uit în calendar: e joi spre vineri , 19 spre 20 mai, când mucenicul Patrichie se îndreaptă spre mucenicul Talaleu. Amândoi uciși pentru credință.
Sfântul mucenic Talaleu patronează și ziua nașterii Seniorului Corneliu Coposu, omul politic model, care NU a negociat principii. Pentru credință și libertate a făcut 20 de ani de grea temniță.
Talaleu era medic – vindecător de trup și suflet; Coposu ar fi trebuit să fie vindecătorul de conștiințele corupte ale unui decembrie sângeros, cinic de sângeros. Insomnie și furie, furia neputinței…Și nu pot să scriu.
Coposu vorbea simplu, cuvintele lui parcă erau desprinse din Biblie. Considera că patriotismul nu trebuie declamat, trebuie doar simțit și trăit până la sacrificiul de sânge, nu cum fac politrucii de azi care se îmbracă în tricolor și gâfâie fraze gongorice despre patrie, popor, adevăr și dreptate (Simion, Șoșoacă, Dragnea…)
Acum, Ion Iliescu, cel care în 1990 i-a asmuțit pe muncitori și mineri împotriva lui Corneliu Coposu și a intelectualilor (“Moarte lui Coposu”; “Moarte intelectualilor”, “Noi muncim, nu gândim”), recunoștea după ani:
“Corneliu Coposu era privit ca un om care vine să perturbe echilibrul structurilor create de Revoluția română”.
De aceea trebuia ucis. Cum nu au reușit să-l lichideze fizic, i-au murdărit imaginea prin singura televiziune, cea publică, despre care opoziția de atunci striga în van : “Cu televizorul/Ați mințit poporul”.
Acum îl laudă, dar nu pentru ce a însemnat el, ci pentru a-și pune la butoniera de politruc imaginea unui erou.
Îl confiscă zi de zi, așa cum au confiscat averea publică, puterea, statul.
…
Vineri spre sâmbătă, 21 mai, mucenicul Talaleu se îndreaptă și se topește în lumina Sfintei și victorioasei Cruci arătate Sfântului împărat Constantin …
Terapia – în Cimitirul Bellu catolic, la mormântul lui Corneliu Coposu unde ard lumânări, florile se ofilesc, discursurile fariseice ale politrucilor se aud încă din ziua morții sale, 11 noiembrie 1995, până azi și până cine știe când.
Gândul îmi fuge la Ion Rațiu, colegul și prietenul lui Corneliu Coposu.
Oare cum ar fi arătat România dacă în Duminica orbului din 20 mai 1990 ar fi fost votat ca președinte de țară Ion Rațiu, nu politrucul ucigaș Ion Iliescu ?
Ion Rațiu, ca și Corneliu Coposu, a fost modelator de conștiințe. La ziarul “Cotidianul” din acei ani a crescut jurnaliști întru respectarea adevărului, întru respectarea principiilor statului de drept.
Fraza–testament a lui Coposu a fost “Negociem orice, dar nu negociem principii”
Testamentul lui Rațiu : “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”
Corneliu Coposu a fost luptătorul lucid și tenace de arenă, în timp ce Ion Rațiu a fost mai apropiat de cuvinte, mai poet.
Amândoi reprezentau un pericol pentru structurile corupte comunisto-securistice din anii ’90. De aceea imaginea lor a fost maculată de lături.
Partidul lor, Național Țărănesc Creștin Democrat –PNȚCD -, a fost confiscat de politrucii de azi Aurelian Pavelescu, veleitarul ahtiat după putere, și Nicolae Liviu Dragnea, lider fesenisto-pesedist.
S-au împlinit, astfel, astfel previziunile lui Corneliu Coposu :
„Blestemul României ar fi ca după 20-25 de ani FSN să se afle și la stânga, și la dreapta eșichierului politic“. Dreapta politică ar fi trebuit să fie al PNȚCD. A fost furată.
Nu există dreptate. Adevărul e îngropat zilnic în minciună, iar hoția a fost ridicată la rang de virtute…
Martirii din comunism au fost capturați de urmașii călăilor și folosiți azi ca stindard în bătăliile politice; sângele din decembrie 1989 strigă și acum “Dreptate, ochi plânși cer să te vadă”. Politrucii le-au furat până și moartea. Ca un blestem…
Lumânările s-au stins. E noaptea de sâmbătă spre duminică, când Sfinții împărați Constantin și Elena dau flacăra Crucii sfintei mucenițe Sofia, doctoriță…
Când și cum va fi ridicat blestemul? Ne vom vindeca vreodată?
