Politică Editorial

Despre cotele de gen, la rece

Senatul a adoptat, luni, 23 mai, cu o largă majoritate (au votat împotrivă doar senatorii AUR) propunerea legislativă cunoscută drept „legea cotelor de gen”. Urmează decizia finală în Camera Deputaților. Inițiativa proiectului a aparținut senatoarelor Alina Gorghiu, Laura-Iuliana Scântei, Maria-Gabriela Horga (PNL), Anca Dragu, Silvia Dinică, Elena-Simona Spătaru (USR), Simona-Maya Teodoriu (PSD). Lista inițiatoarelor e semnificativă pentru că nu respectă deloc cotele de gen.

Ce conține, de fapt, proiectul?

Obiectivul principal al legii este de a reduce dezechilibrul dintre proporția femeilor și a bărbaților care compun cele două camere ale parlamentului (în prezent, 83% dintre parlamentari sunt bărbați). Proiectul prevede introducerea în Legea alegerilor parlamentare a prevederii ca listele de candidați, cu excepția celor care conțin până la două poziții, să cuprindă cel puțin 33% femei, respectiv bărbați.

Cu doar această prevedere exista riscul ca, pe unele liste, treimea de locuri acordată unui gen să se regăsească pe ultimele poziții – cele neeligibile. Pentru a împiedica o asemenea practică a fost adăugată următoarea formulă: „înscrierea candidaților […] se realizează prin alternarea unei persoane de un gen cu alte două persoane de gen opus”.

Formularea, care intenționează să introducă „regula fermoarului” este însă deficitară. La o aplicare ad litteram, ea ar împiedica, de exemplu, depunerea unei liste perfect paritare, care ar conține alternativ câte un bărbat și câte o femeie. Cred că o formulare mai clară ar putut fi de genul „lista nu poate conține succesiv mai mult de două persoane de același gen.” Este o neclaritate care ar putea fi corectată înainte de votul din Camera Deputaților.

Proiectul nu poate fi considerat drept „discriminare pozitivă”. Discriminarea pozitivă presupune ca o categorie de cetățeni să se bucure de un beneficiu pe care ceilalți nu-l primesc. De exemplu, discriminare pozitivă este scutirea de impozit a salariaților din IT, sau proiectul Ministerului Justiției de a acorda magistraților cărora le este afectată viața sau sănătatea în exercitarea atribuțiilor de serviciu unele despăgubiri pe care alte categorii de angajați ai statului (medici, profesori) nu le-ar primi. Ori, vedem că, în conformitate cu propunerea în discuție, cele două genuri se bucură de tratament identic.

O prevedere cu conținut asemănător există deja, în Legea finanțării partidelor. Articolul 18 al acestei legi prevede: „Pentru partidele politice care promovează femei pe listele electorale, pe locuri eligibile, suma alocată de la bugetul de stat va fi majorată dublu proporțional cu numărul mandatelor obținute în alegeri de candidații femei.” Deosebirea față de proiectul aflat acum în discuție este că dacă articolul citat intenționează stimularea promovării femeilor, legea aflată acum în dezbatere ar avea caracter imperativ (neîndeplinirea condițiilor duce la respingerea întregii liste).

Avem nevoie de cotele de gen?

Rostul parlamentul este ca aleșii să-si confrunte ideile și să ajungă la decizia legislativă cea mai potrivită pentru toți cetățenii țării. Pentru asta, e bine să fie puse în discuție cât mai multe puncte de vedere. Ori, e de așteptat ca femeile să vadă anumite lucruri altfel decât o fac bărbații. De exemplu, conform celui mai recent Barometru de gen, dacă ar fi să decidă asupra bugetului țării, femeile ar aloca mai mulți bani decât bărbații pentru sănătate și protecție socială, în timp ce bărbații ar investi mai mult în infrastructură și locuri de muncă. Nu știu cine are dreptate, dar cred că e spre binele general să existe un echilibru între cât mai multe puncte de vedere.

În societatea românească de azi, femeile sunt discriminate (negativ). Promovarea după merit e un deziderat despre care știm bine că în viața reală a partidelor e înlocuit de alte mecanisme (prieteniile, obediența…).

Într-o societate perfect alcătuită, cotele de gen ar fi inutile, atât timp cât legea nu acordă avantaje reprezentanților unui gen. Numai că societatea românească de azi e marcată de misoginism. În mai toate domeniile (mai ales cele legate de funcțiile publice) decizia privind promovarea aparține, într-o majoritate covârșitoare, unor bărbați. De aceea e nevoie de o minimă corecție – și cotele de gen o pot aduce.

La nivelul mentalităților, proporția celor care cred că bărbații sunt lideri politici mai buni decât femeile este în România una din cele mai mari din Uniunea Europeană. Atât timp cât jumătate din bărbații români cred că bărbații pot face politică mai bine decât femeile e greu de crezut că multe dintre ele acestea vor putea pătrunde, în mod natural, în politică.

Un alt argument invocat împotriva introducerii cotelor de gen este acela că, de fapt, ponderea mică a femeilor prezente pe listele de candidați nu face decât să reflecte numărul mic al femeilor prezente în baza partidelor. E adevărat, conform datelor European Values Study, în România raportul dintre numărul bărbaților și cel al femeilor care fac parte dintr-un partid este de aproximativ 3 la 1 (media UE fiind de 1,5 la 1). Dar ar trebui să ne întrebăm dacă participarea redusă a femeilor la viața politică nu este de fapt rezultatul perspectivelor reduse de promovare.

Ce ne așteptăm să aducă proiectul, dacă va deveni lege?

Probabil, la alegerile din 2024 nu vom constata o modificare spectaculoasă a structurii de gen a candidaturilor depuse. Cât de mare ar putea fi diferența față de 2020, când femeile au reprezentat 29% din listele depuse?

În plus, sunt sigur că politicienii vor găsi, ca de obicei, metode de a „păcăli” textul legii. În majoritatea cazurilor, un partid contează pe câte un singur loc eligibil într-un județ; vom vedea că, întâmplător, acesta va reveni bărbaților.

Una din criticile frecvent aduse cotelor de gen este că ar aduce în parlament un aflux de nulități de gen feminin. Este posibil, dar de ce s-ar întâmpla așa? Nu cumva pentru că mecanismele în funcțiune în partidele românești fac ca promovarea să nu se facă după criterii de merit și competență, ci după fidelitatea față de șef, apartenența la grupurile de decizie și abilitatea de a înlătura competitorii? Avem motive să credem că aceste caracteristici sunt mai răspândite la femei decât la bărbați? Nu, cotele de gen nu sunt un panaceu; nu vor rezolva realitatea selecției negative din politica românească. Ar fi prea simplu.

Adevăratul efect pe care mă aștept să-l producă, pe termen mediu, implementarea cotelor de gen va fi o mai mare atenție acordată de conducerile partidelor promovării colegelor lor. Vor dori să aibă pe liste persoane cunoscute alegătorilor, capabile să atragă voturi și să mobilizeze activiștii. Pentru asta, vor căuta să le promoveze din timp în structurile partidului. Și, îndrăznesc să sper, asta va încuraja mai multe femei, dintre cele reticente acum, să intre în politică.

Și, cine știe, poate că odată cu introducerea cotelor de gen Dicționarul explicativ va afla că, pe lângă senatori, există și senatoare.

Autor

Mircea Kivu

Publică un comentariu

Abonează-te
Anunță-mă când
guest
Comentarii: 0
Comentarii din cadrul articolului
Toate comentariile