Se tot discută despre (re)introducerea impozitului progresiv, fără ca cineva să dea explicații detaliate despre ce ar însemna acesta. Mă tem că nu se prea știe mai mult decât că înseamnă că ar fi taxați mai sever cei care câștigă mult (ceea ce e adevărat, dar e incomplet). Cu alte cuvinte, cei care câștigă mai mult cedează statului o parte mai mare din venit, în beneficiul celor mai săraci – este principiul solidarității sociale.

Un mit: sistemul actual de impozitare s-ar baza pe cota unică

Puțini sunt conștienți, de exemplu, că la noi se practică deja un rudiment de impozit progresiv, și anume în domeniul pensiilor. Pensiile de până la 2.000 de lei nu sunt impozitate deloc, ce trece de 2.000 se impozitează cu 10%. În plus, pentru ce depășește 4.000 de lei se percepe CASS de 10%. Concret:

• pentru o pensie de 1.500 lei impozitul este 0%;
• pentru o pensie de 2.500 lei este 10% din (2.500-2.000) = 50 lei; deci impozitul este 2% din pensie;
• pentru o pensie de 3.500 lei este 10% din (3.500-2.000) = 150 lei; deci impozitul este 4,3% din pensie;
• pentru o pensie de 4.500 lei, se percepe CASS 10% din (4.500-4.000) = 50 lei; impozitul este 10% din ((4.500-50)-2.000) = 245 lei; în total se rețin 295 lei, adică 6,5% din pensie.

În plus, cota unică nu mai e demult unică. Atunci când s-a introdus, în 2005, era 16% din orice venit impozabil. Numai că dividendele sunt impozitate cu doar 5%, veniturile din dobânzi cu 10%, pensiile cum am văzut mai sus etc. Ca să nu mai vorbim că tot mai multe categorii de salariați sunt scutite de impozitul pe venit. De asemenea, toate beneficiile financiare acordate fără impozitare (tichete de masă sau de vacanță, vouchere pentru încălzire etc.) constituie abateri de la principiul cotei unice, pentru că sunt venituri neimpozitate.

Cum funcționează, de fapt, impozitarea progresivă?

Principiul de bază este că procentul din venit reținut drept impozit nu este fix, ci crește odată cu nivelul venitului. Cu alte cuvinte, sunt stabilite niște tranșe de venituri, fiecăreia corespunzându-i un procent (crescător) de impozitare.

În plus, în majoritatea statelor europene există niște principii comune ale impozitării progresive.

• Impozitul se calculează pornind de la suma tuturor veniturilor, indiferent de natura acestora: salarii, drepturi de autor, chirii, dividende etc.
• Se ia în calcul venitul anual, pentru a se evita taxarea incorectă a unor venituri ocazionale. De exemplu, un scriitor publică un volum odată pe an, încasând o sumă importantă, însă trebuie să trăiască din acei bani tot anul; ar fi incorect să fie taxat la același nivel cu cineva care câștigă lunar o sumă echivalentă.
• De regulă, unitatea de impozitare nu este persoana, ci familia. Se calculează totalitatea veniturilor membrilor unei familii (gospodării), raportată la numărul persoanelor.
• Atunci când venitul anual este foarte mic (sub un nivel considerat necesar subzistenței), impozitul este 0.
• De regulă, din totalul veniturilor sunt scăzute anumite sume, respectiv cheltuielile corespunzătoare unor de comportamente pe care statul dorește să le încurajeze: eficientizarea energetică a locuinței, contribuția la o pensie privată etc.

Așadar, cum arăta un model ipotetic de impozit progresiv?

Cifrele de mai jos sunt strict teoretice, ele nu reprezintă o sugestie și, cu atât mai puțin, propunerea unui partid sau instituții.

Așadar, cum s-ar calcula impozitul unei persoane singure, care obține un venit anual de 48.000 (4.000 pe lună), respectiv 600.000 lei (50.000 lei pe lună)?  Impozitul final ar reprezenta 5% din venitul brut în primul caz și 28% în cel de-al doilea.

Ce presupune aplicarea unui impozit progresiv

Față de situația actuală, când impozitul se calculează pentru fiecare venit obținut (indiferent de eventuale altele) și se reține de către agentul economic care îl plătește, trecerea la un impozit progresiv al implica câteva operații suplimentare:

• stabilirea (pe bază de declarație) a persoanelor care compun fiecare gospodărie;
• depunerea unei declarații anuale de venit de către fiecare contribuabil (acum o fac doar cei care obțin venituri din mai multe surse);
• reținerea lunară a unui estimat de impozit și regularizarea la sfârșitul anului.

Toate acestea presupun din partea ANAF o organizare mult mai complexă decât în prezent și unificarea într-un sistem informatic unic a tuturor surselor de venit. În plus, ele presupun „disciplinarea” financiară a întregii populații – să ne amintim cât de greu a fost de convins să depună declarația unică un segment redus și relativ educat.

Să nu uităm, trecerea la impozitarea progresivă va implica trecerea la negocierea salariului brut, nu al celui net – pentru că acesta va fi practic imposibil de calculat cu anticipație. Vom asista la situația, care la început ne va părea ciudată, ca doi angajați care au același salariu brut să rămână, la sfârșitul anului, cu încasări nete foarte diferite (în funcție de situația familială, veniturile din alte surse etc.).

Impozitul progresiv înseamnă taxe mai mari?

Răspunsul nu este simplu: pentru unii (cei cu venituri foarte mici), impozitarea progresivă ar trebui să însemne mai puțin decât în prezent. Evident, vor avea de pierdut cei cu venituri peste medie. Asta e de fapt filosofia acestui tip de impozitare.

Mai interesant e de aflat dacă, la nivel național, schimbarea modului de impozitare va aduce mai mulți sau mai puțini bani la buget. Depinde cum sunt stabilite tranșele de venit și nivelurile de impozitare aferente fiecăruia.

În orice caz, în cazul României de azi există o particularitate care va afecta substanțial modelul de impozitare progresivă. Conform datelor publicate de Monitorul Social, peste 40% din contractele de muncă au valoarea egală sau mai mică decât salariul minim pe economie. În mod normal, ele ar trebui să beneficieze de impozitarea la nivel minim, adică mai puțin decât nivelul actual de 10%. Asta înseamnă că o sumă importantă (10% din 1,3 milioane de salarii minime înseamnă anual cam 3,5 miliarde de lei). Pentru ca bugetul să nu sufere, acești bani vor trebui recuperați de la cei care câștigă peste medie. Conform acelorași date, numai 13% din salariați câștigă mai mult decât media – asta înseamnă că aceștia vor trebui impozitați la un nivel considerabil.

Toată această discuție este doar despre impozitul pe venit, nu și despre celelalte taxe percepute de către stat (CASS, CAS). E bine de știut că la noi, în prezent, din fiecare 100 de lei salariu brut, 43 merg la stat și 57 rămân salariatului (net); din cei 43 care merg la stat, doar 6,50 lei reprezintă impozitul.

Abia cunoscând toate cele de mai sus poate începe o discuție serioasă despre oportunitatea impozitului progresiv și – mai ales – despre modul concret în care va fi stabilit. Pănă atunci, avem doar declarații politicianiste.