Economie

Glossă la petrecerea crypto

În urmă cu mai mult de o lună şi jumătate am scris textul de mai jos, pe care îl reiau, fără a schimba o virgulă:

Am preluat titlul dintr-un articol publicat cu câteva zile în urmă de prestigiosul Wall Street Journal. Titlul din WSJ nu avea semnul întrebării. Eu îl introduc, aici, pentru că nu găsesc deloc imposibil ca, o vreme, piața crypto să mai cunoască o creștere, deși convingerea mea, încă de la început, este aceeași: va veni ziua în care un copil va striga: “împăratul e gol” – iar lumea va realiza ca așa a fost de fapt tot timpul…

Am scris de mai multe ori despre crypto-active. Nu voi relua decât tangențial ceea ce am tot scris pe acest subiect, dar voi insista aici pe perspective în noile condiții. Întâi, mărturisesc că sunt surprins de numărul mare de persoane care găsesc merite formidabile unui, până la urmă, gadget generat de o tehnologie nouă. Desigur, nu mă gândesc la acel interlocutor de pe net care mă întreba, cu toată seriozitatea, ce diferență este între aur și bitcoin (chiar, ce diferență poate fi între un activ cu valoare intrinsecă, verificată de milenii, și un impuls într-un computer?); dar am văzut analize destul de ample, care arătau că autorul înțelege bine mecanismele fluctuațiilor bursiere și le aplică pentru crypto – ignorând total că la bursă se negociază “ceva” care aduce dividende (sau, măcar, speranța unor dividende, în viitor), în timp ce crypto nu este decât un joc de sumă zero, în care nu se creează profit, în care tot ce castigă un jucător este de fapt pierderea altuia și nimic altceva. Sau, cum spunea recent Bill Gates, „se bazează 100 la sută pe teoria prostului mai mare”.

Citeam despre Changpeng Zhao, CEO-ul Binance, platforma de tranzacționare pentru criptomonede, care a devenit unul dintre cei mai bogați oameni ai planetei, după ce își vânduse apartamentul ca să joace totul pe crypto-active. Acum, dă interviuri înălțătoare despre acțiuni de caritate, dar pare să nu realizeze că toată averea lui, tot! , este de fapt ceea ce alții, foarte foarte mulți, au pierdut. Mă rog, toți aceștia și-au plătit dreptul de a visa la îmbogățire din nimic. Și asta, desigur, costă; nici speranța de a face avere fără a ști sau face ceva nu poate fi gratuită!

Un alt argument în favoarea crypto era că permite transferuri instantaneu si fără costuri. Asta cu fără costuri e de-a dreptul hazlie. Doar cu o zi în urmă cursul btc/USD a oscilat între 17986 si 19874; ce faci dacă pentru o plată cumperi la prețul de sus iar la cel care încasează ajunge la cursul de jos? Cine suportă diferența de 10,5%, doar în decursul unei zile, dintre cele două cursuri? Adică, la o plată de 10000 de dolari, se evaporă peste 1000 dolari? Chiar că fără costuri!

Aici însă este o lecție, pe care băncile încep să o înțeleagă: competiția nu le mai permite să ofere servicii de plăți scumpe și de slabă calitate. Acum există o concurență tot mai acerbă, ceea ce face ca plăți transfrontaliere să se realizeze rapid, cu costuri minime, de multe ori de pe propriul telefon al plătitorului. Aici, crypto activele au jucat un rol catalizator, pentru că au grăbit procesul de ieftinire a plăților. Doar că acum sunt nenumarați jucători în piață, care doar asta fac: servicii de plăți. O veste excelentă pentru cetățeni și pentru firme, care acum transferă instantaneu și cu costuri modice sumele cu care se reglează datorii și se pun în mișcare afacerile. Iar asta nu e puțin lucru! Ca urmare, unul dintre pretinsele avantaje ale crypto activelor se dizolvă în simpla funcționare eficientă a decontărilor în bani adevărați.

Lumea a străbătut o lungă perioadă de scădere a dobânzilor. Ea a început chiar de la intrarea în noul mileniu, când analiștii și decidenții politici au detectat semnele intrării în deflație a economiei lumii. Reducerea dobânzilor până spre zero a fost primul pas. A urmat criza majoră financiară din 2008, a cărei soluționare a fost trecerea dobânzilor în teritoriu negativ, concomitent cu programe fără precedent de emisiune monetară a băncilor centrale, dar și cu noi reguli prudențiale, care au obligat instituțiile financiare să aibă rezerve de capital incomparabil mai mari. Doar că banii ieftini în tandem cu reguli de capital mai drastice (adică, în final, costuri mai mari pentru bănci) au favorizat migrarea banilor înspre alte plasamente, în căutare de randamente mai bune. Piața de capital a înflorit, indicii bursieri au crescut precum Făt-Frumos, economiile și-au revenit după criza din 2008.

În acest mediu prielnic au aparut și s-au dezvoltat “crypto-monedele” – un termen mincinos din capul locului, dar care a funcționat ca un magnet în atragerea investitorilor. O combinație de tehnologie informatică nouă și pseudo-justificări zis “teoretice” (vezi, Doamne, băncile centrale pot emite monedă la nesfârșit, deci generează inflație, pe când monedele “crypto” sunt, prin definiția lor, emisiuni cu cantitate prestabilită, deci ele vor fi “stabile”), într-un mediu de business unde lichiditatea era super-abundentă, au dat avântul unei piețe noi, care, iată, funcționează de 12 ani!

Și, desigur, aproape nimeni nu și-a pus întrebarea elementară: care este activitatea care generează profit în crypto-monede? Ah, da, a spus-o recent Bill Gates: “teoria prostului mai mare”. La scară planetară și într-un mediu propice, rezerva de proști mai mari este, practic, infinită – deci, ea poate fi mulsă la nesfârșit. De altfel, o capitalizare bursieră de 2,9 trilioane de dolari pentru ansamblul crypto-activelor, la vârful tranzacțiilor mondiale, în 9 noiembrie 2021, nici nu e cine știe ce mare chestie. Piața de capital mondială abia simte înjumătățirea sau, eventual, dacă s-ar produce, dublarea acestor piețe. Așa că cei care “prevestesc” creșterea bitcoin de la vârful de 67.582 dolari în 8 noiembrie 2021 la 100.000 sau, de ce nu, 1 milion de dolari pot sa aiba dreptate – dacă piața rămâne optimistă și lichiditatea abundentă.

Dar, vai, se pare că cele două condiții sunt tot mai greu de îndeplinit. Piața bursieră mondială nu mai este de câteva luni pe creștere, iar presiunile inflaționiste obligă băncile centrale să lase deoparte grija pentru menținerea creșterii economice și să revină la rolul lor, de gardian al stabilității prețurilor. Până azi, Jerome Powell, președintele Băncii Rezervelor Federale ale SUA (Fed) nu a repetat ceea ce zicea, în 1979, ilustrul său predecesor Paul Volcker (“vom lupta cu inflația, cu orice preț”), dar a majorat dobânda Fed cu 75 de puncte de bază, cea mai mare creștere de dobânzi din ultimii 28 de ani. Personal, nu am vreo îndoială că perioada banilor ieftini se apropie de sfârșit. Posibil ca ritmul de creștere a dobânzilor să nu fie atât de pronunțat, ca unele bănci centrale să reacționeze mai lent la agresiunea inflației, dar un lucru este cert: o lungă perioadă de timp, dobânzile vor fi mari, mult mai ridicate decât în prezent.

Interesant este că bursa de la New York a reacționat pozitiv la anunțul Fed de creștere a dobânzilor, întrucât a prețuit mai mult lupta împotriva inflației decât dezavantajul banilor mai scumpi. Dar crypto-activele au intrat în picaj, atât la preț, cât și la capitalizare a pieței, ce a fost doar de 835 miliarde de dolari în 18 iunie. Nu înseamnă neapărat că aici le va fi sfârșitul. De altfel, de când am început să scriu aceste rânduri, prețul bitcoin a crescut cu vreo 2000 de dolari, la peste 21000 dolari acum. Sigur, departe de vârful de 67000, dar entuziaștii mai au încă de ce să se agațe. Pentru cât timp?

***

Acesta a fost textul meu. Sunt de părere să revenim la vorba poetului: “toate-s vechi și nouă toate”. Bitcoin, ca și alte crypto-active, au oscilat în sus și în jos, cu mișcări ample, nu doar de la o zi la alta, ci și de la o oră la alta. Prestigiosul Reuters a dedicat zilele trecute un articol crypto-activelor, în care remarcă faptul că iulie a fost o lună bună pentru bitcoin, ceea ce nu au putut spune de ceva vreme. După luni de cădere liberă, bitcoin a crescut cu 17 la sută în iulie, cea mai bună performanță din octombrie 2021. La rândul său, Ether a crescut cu 57 la sută, în cea mai bună lună din ianuarie 2021 încoace. Aceste evoluții ar putea fi puse pe seama anticipărilor că intrarea în recesiune a Statelor Unite va forța Fed să reducă rata dobânzii – ceea ce mie mi se pare a fi mai degrabă un „wishfull thinking”. De altfel, remarcă Reuters, volumul mediu zilnic al tranzacțiilor pentru toate crypto-activele a scăzut cu 44,6 la sută, până la numai 122 de milioane de dolari, cel mai scăzut nivel din septembrie 2020.

Zilele trecute citeam într-o publicație electronică locală că un expert în bitcoin prezice că până la sfârșitul lunii septembrie acesta ar putea ajunge la 40.000 de dolari. Cum să nu fiu de acord că “ar putea”? Nu mai puțin posibil ar fi să ajungă la 15.000 de dolari sau poate mai puțin. De altfel, în textul articolului expertul nostru recunoaște că de fapt predicțiile de curs ar fi hazardate.

Între timp, băncile centrale se repoziționează pentru a acționa împotriva inflației. Banca Rezervelor Federale (Fed) a majorat în două rânduri dobânda sa, până la 2,5 la sută în prezent, iar piața de capital a reacționat pozitiv, luând în considerare probabil faptul că reducerea inflației aduce mai mult câștig decât un mediu inflaționist. Și Banca Centrală Europeană a mărit, pentru prima dată, rata dobânzii, la 0,5 la sută, iar retorica de ambele maluri ale Atlanticului s-a modificat sensibil în comparație cu lunile anterioare, preocuparea pentru combaterea inflației revenind ca temă prioritară a băncilor centrale.

Rămâne de văzut dacă și când anume ratele dobânzilor vor reveni pe un palier suficient de înalt încât să sugrume inflația, chiar cu prețul scăderii creșterii economice sau al unei recesiuni. Dar și în cazul în care drumul de la retorică la acțiune nu va fi foarte scurt, vremea dobânzilor zero a apus, iar lichiditatea din piață se va restrânge treptat, prin acțiuni, concertate sau nu, ale băncilor centrale. Cu cât cele două componente (creșterea dobânzilor și reducerea lichidității) se produc mai rapid, cu atât cel mai puternic sprijin în favoarea cripto-activelor se evaporă. Și atunci, ce urmează? Ce să urmeze? “Nu spera și nu ai teamă/Ce e val ca valul trece.”

Autor

Eugen Radulescu

Eugen Rădulescu este economist și colaborator la Santinela.net.

Publică un comentariu

Abonează-te
Anunță-mă când
guest
Comentarii: 0
Comentarii din cadrul articolului
Toate comentariile