Îmi este silă de antisemiți și negaționiști ai Holocaustului

Nu doar de astfel de indivizi îmi este silă, ci și de ultra-naționaliști, rasiști, xenofobi, homofobi, misogini, anti-vacciniști, habotnici religioși, conspiraționiști, dar mă opresc la cele două categorii numite în titlu, pur și simplu pentru că le cunosc cel mai bine.

Să mă explic: de peste 30 de ani, mai precis din 1991 când l-am intervievat pe fostul șef-rabin al României, Moses Rosen, pentru cotidianul România liberă, scriu despre antisemitism și Holocaustul din România.

Am la activ zeci, dacă nu cumva peste 100 de articole pe această temă, publicate în diverse platforme, printre care și Santinela și pot spune că am avut probabil zeci de mii de reacții și comentarii.

Majoritatea acestor reacții au fost negative, denotând un antisemitism care combină ignoranța cu abjecția. Mi-am format un obraz gros în tot acest timp și nu mă mai ating insulte, că aș fi plătit de Soros, Rotschild, Mossad sau afirmații că aș fie jidănit, sionist, anti-român, bolșevic, nazist, mâncător de rahat, propagandist etc. Nu sunt evreu, dacă cineva e curios să știe, dar acest lucru e complet secundar.

Ce nu pot tolera însă este antisemitismul și din păcate acesta este extrem de răspândit. Mi-am format un simț foarte dezvoltat și detectez antisemitismul de la prima postare. Nu vorbesc de cei care folosesc termenul “jidan” și derivatele sale, care sunt totuși o minoritate.

Nu, mă refer la cei care îndeobște utilizează “whataboutismul” – atunci când vorbesc despre Holocaust vine întrebarea: dar despre crimele comuniștilor de ce nu vorbiți? Dar despre ce au făcut evreii în 1940 împotriva armatei române care se retrăgea din Basarabia de ce nu vorbiți? Dar de răscoala din 1907 de ce nu vorbiți? Și așa mai departe până se ajunge la principalul personaj din demonologia antisemiților, Ana Pauker, principala vinovată pentru instaurarea comunismului în România, unde cei doi lideri de partid pe durata a 44 de ani cât a durat acest regim au fost români neaoși.

Cei care neagă Holocaustul din România de plano sunt o minoritate, dar au mijloace de-al minimaliza, nu în ultimul rând comparându-l cu crimele comunismului sau, așa cum scriam mai sus comparându-l cu presupusele crime comise de evrei (ca popor).

Recent am publicat un articol despre Modest Isopescu, prefect al județului Golta din Transnistria în 1941 – 1942, responsabil de moartea a cel puțin 75.000 de evrei și câteva mii de romi într-o perioadă de trei luni. Există puțini ucigași de o asemenea magnitudine în istoria românilor. Și totuși și la acest articol a venit replica – ce au făcut evreii în Basarabia în 1940 împotriva armatei române.

Pentru clarificare: armata română care evacua Basarabia, nordul Bucovinei și Herța, a fost atacată în prima dintre provincii de localnici, de toate etniile, nu doar evrei, iar istoricul Adrian Cioflâncă îmi spunea în 2020 că majoritatea celor care au atacat militari români în retragere erau țărani basarabeni, adeseori furioși pentru că armata română le rechiziționase caii și căruțele. Nu există documente care să confirme moartea niciunui militar român atacat de civili în retragerea din 1940 din Basarabia.

Dar chiar și luând în considerare atacurile pe care unii evrei basarabeni le-au făcut asupra militarilor români, au justificat acestea represaliile din iulie – august 1941 atunci când armata română s-a întors în teritoriile cedate în 1940 și care au rezultat în 45 – 60 de mii de morți, potrivit Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” ? Mai mult, revenind la Modest Isopescu: ce vină aveau evreii masacrați la Golta (majoritatea localnici transnistreni) în perioada decembrie 1941 – martie 1942 pentru ce se petrecuse în vara lui 1940?

Dar, așa cum constatat, degeaba cauți logică la antisemiți, pentru că nu o vei găsi. Ceea ce vei găsi este abjecție morală și de aceea nu tolerez astfel de comentarii și le șterg. Multe dintre ele sunt de natură penală pentru că neagă Holocaustul sau fac apologia dictatorului fascist Ion Antonescu, principalul responsabil pentru Holocaustul din România, ceea ce este incriminat de Ordonanță de Urgență 31/2002 (care însă a rezultat într-o singură condamnare pentru aceste fapte în 20 de ani).

Și nu tolerez aceste comentarii pentru că ele nu sunt numai false, ci sunt încărcate de ură, întinează memoria victimelor Holocaustului din România, 280 – 380 de mii de evrei și 11 mii de romi, potrivit Raportului Comisiei Wiesel și îi jignesc pe puținii supraviețuitori și pe urmașii victimelor.

Am susținut întotdeauna că antisemitismul românesc actual nu este unul violent fizic ca cel din Occident, unde semnalez zilnic atacuri pe grupul pe care l-am înființat pe Facebook ANTISEMITISMUL ESTE OTRAVĂ. Aceste atacuri, din Statele Unite, Franța, Germania, Marea Britanie, Canada, Belgia, etc, merg până la asasinate.      

Vă veți întreba atunci: dacă antisemitismul românesc nu e unul violent ca cel occidental, atunci la ce bun atâtea eforturi din partea mea?

Iată de ce: acest antisemitism nu vine pe un teren gol. În perioada interbelică, România era condusă de o clasă politică și avea o elită intelectuală majoritar antisemite. Și iată că azi România are în parlament un partid care se inspiră din ideologia Mișcării Legionare și ai cărui doi lideri intelectuali țin discursuri apologetice la adresa legionarilor de la tribuna Senatului.

În plus, experiența mi-a arătat că antisemiții și negaționiștii Holocaustului sunt adeseori și rasiști, xenofobi, misogini, homofobi, habotnici religioși, pe scurt, inamici ai democrației. Iată de ce îmi este silă de acești indivizi și voi continua să combat cu vigoare antisemitismul și negaționismul.

Și încă ceva – antisemiții aruncă întotdeauna responsabilitatea pe evrei pentru antisemitism. Pentru ei victima este de vină, nu călăul, inclusiv pentru Holocaust.