Mar-a-Lago, Rubiconul Americii?

În SUA, o investigație federală care vizează un fost președinte şi posibil candidat republican la proximele alegeri prezidenţiale este o premieră pe care un politolog de talia lui Ian Bremmer o numeşte “traversarea unui imporant rubicon în politica americană”.

Donald Trump a fost un președinte fără precedent, al cărui mandat a avut şi continuă să aibă consecințe majore – adevărate furtuni, şi nu doar mediatice.  Documentele secrete ridicate de FBI de la reşedinţa lui din Palm Beach, Florida, ar putea face din fostul preşedinte subiectul unei anchete penale.

FBI a făcut percheziții, luni, 8 august curent, la complexul Mar-a-Lago al lui Donald Trump, de unde a ridicat o duzină de cutii cu documente cu diferite grade de secretizare, dintre care multe trebuia să fi intrat în custodia statului şi în niciun caz să fi ajuns într-o reşedinţă privată. „Sunt vremuri întunecate pentru națiunea noastră”, a spus Trump, acuzând  folosirea sistemului de justiție cu scopul de a-l  împiedica să candideze din nou pentru Casa Albă.

Departamentul de Justiție a refuzat să comenteze raidul pe care l-a autorizat, iar un oficial de la Casa Albă a declarat că Preşedinţia nu a fost notificată despre acesta.  Sub motivul că ancheta e doar la început si poate fi compromisă de dezvăluiri, nicio instituţie n-a furnizat informaţii oficiale despre ce au căutat şi ce au găsit ofiţerii FBI la reşedinţa lui Trump, dar, la presiunea presei şi a unor organizaţii, un judecător din Florida a spus joi, 18 august, că pregăteşte o declaraţie publică pe propria răspundere asupra motivelor pentru care Departamentul de Justiţie a aprobat percheziţiile, dar numai după ce se va consulta cu procurorii pentru a evita o dezvăluire involuntară a paşilor anchetei şi a metodelor de investigare. Tot ce s-a aflat e că percheziţiile au fost motivate de reținerea intenționată de către fostul preşedinte a unor documente secrete privind apărarea națională şi armele nucleare (fără a se menţiona dacă e vorba despre armament nuclear american sau aparţinând altor ţări.) Declaraţiile, atâtea câte au fost, menţionează încălcarea de către fostul preşedinte a Legii spionajului, manipularea neglijentă a documentelor oficiale şi obstrucţionare justiţiei, ceea ce ar putea face din Trump subiectul unei anchete penale.

Cum s-a ajuns aici?

Când Trump a părăsit Casa Albă în ianuarie 2021, în urma înfrângerii electorale  pe care a refuzat să o recunoască, el a ales Mar-a-Lago drept viitoare reşedinţă, şi a trimis aici zeci de cutii de carton împachetate în graba ultimelor zile ale administrației sale. Apropiaţi ai fostului preşedinte au spus că mutarea a fost grăbită şi de faptul că Trump a refuzat până-n ultima clipă să se angajeze în activități care ar fi dat de înţeles că a pierdut alegerile.

Până la momentul percheziţiei făcute de FBI, Administrația Națională a Arhivelor și Înregistrărilor din Statele Unite a notificat Congresul că a recuperat deja, din reşedinţa lui Trump din Florida, 15 cutii cu documente ale Casei Albe şi că unele dintre ele conțin materiale ultra secrete. Donald Trump a precizat, la rândul lui, că a fost de acord să returneze anumite documente către Arhive, în ceea ce a numit „un proces obișnuit și de rutină”. Comisia de supraveghere a Camerei Reprezentanților a anunțat la acea vreme că va extinde ancheta referitoare la acțiunile lui Trump ca președinte și a cerut Arhivelor să furnizeze informații suplimentare. (Congresul investighează deja rolul lui Trump în revoltele din 6 ianuarie 2021 de la Capitoliu, printre alţii citându-i ca martori şi pe Mike Pence şi Rudy Giuliani.)

Din 8 august, Mar-a-Lago, numele reşedinţei fostului preşedinte Donald Trump, a devenit obiectul unor asidue căutări pe internet, el fiind regăsit în titlurile celor mai multe materiale de presă din America şi nu numai. Complexul Mar-a-Lago, incluzând un conac cu ziduri de piatră construit pe malul oceanului acum aproape o sută de ani, a fost achiziţionat de Trump în 1985 cu aproximativ 10 milioane de dolari şi e estimat astăzi la peste 160 de milioane. Conacul e al doilea ca mărime din Florida şi al 24-lea din SUA, întinzându-se pe o suprafaţă de peste 5,800 de metri pătraţi. Are 114 camere (126 potrivit altor surse), multiple băi, piscine, saune, terenuri de golf şi trei adăposturi antiatomice. Întregul complex are  aproape 81 de mii de metri pătraţi. Donald Trump si-a numit conacul “Casa Albă de Iarnă” sau “Casa Albă din Sud”, dar în folclor şi-n unele publicaţii el e numit “Camelot pe steroizi” sau “Casa Albă pe Steroizi”, ori “capitala cu jumătate de normă a guvernului american”.

Mar-a-Lago le-a dat multă bătaie de cap profesioniștilor în securitate națională și informații, întrucât, în afara unei “Case Albe cu jumătate de normă”,  aici funcţioneză, din 1994, şi un mare club privat care le oferă membrilor şi invitaţilor lor camere de oaspeți, un centru spa, plus o serie de facilități de tip hotelier.

Odată cu plecarea familiei Trump de la Casa Albă, zeci de cutii cu documente secrete au ajuns din birourile de la Washington la clubul Mar-a-Lago. Trump a păstrat în dosarele sale o mulțime de lucruri a căror reţinere nu intra în cutumă, unele fiindu-i date în cursul briefingurilor de informații”, a declarat John Bolton, fost consilier prezidenţial pentru securitate națională.

Când, în iunie  a.c.,  anchetatorii federali — inclusiv șeful de contrainformații și control al exporturilor de la Departamentul de Justiție — au mers la Mar-a-Lago  pentru a discuta cu Trump şi avocaţii acestuia despre  documentele secrete, ei și-au exprimat îngrijorarea că depozitarea acestor informaţii nu e asigurată corespunzător. Echipa lui Trump a adăugat atunci o nouă încuietoare la uşa camerei cu documente. Dar agenții FBI s-au întors la Mar-a-Lago săptămâna trecută cu un mandat de percheziție, având în vedere trei posibile infracțiuni: încălcarea Legii privind spionajul, obstrucționarea justiției și gestionarea penală a dosarelor guvernamentale.

Articolele ridicate după percheziția de luni au inclus, printre altele,  o cutie de piele cu dosare etichetate „diverse documente secrete” și „Informații. Președintele Franței”. Trump a susținut că și-a folosit prerogativa prezidențială de a desecretiza documentele înainte de a-și părăsi funcția, dar nu a furnizat nicio dovadă că ar fi procedat aşa.

Nu e prima dată când oficialii federali de informații s-au arătat îngrijoraţi de felul în care Trump a păstrat secretele guvernului. Încă de la preluarea mandatului, fostul POTUS a ignorat protocolul privind paza informațiilor sensibile. Presa americană trece acum în revistă unele momente. În 2017, Trump  a dezvăluit unui grup de vizitatori ruşi informații strict secrete privind Statul Islamic, pe care SUA le-au primit de la Israel. În 2019, când a fost informat de oficiali ai serviciilor de informații despre o explozie în Iran, Trump a postat imediat pe Twitter o fotografie, din satelit, a instalației — în ciuda faptului că a auzit în prealabil îngrijorările oficialilor că acest lucru ar putea dezvălui capabilități americane secrete.

Îngrijorările au crescut că, odată mutat la Mar-a-Lago, fostul preşedinte ar putea, accidental sau altfel, să dezvăluie importante secrete guvernamentale. De altminteri, presa americană abundă zilele astea de informaţii despre asemenea încălcari ale protocolului comise de Trump în mânuirea informaţiilor sensibile. S-a amintit şi accesul întâmplător al membrilor clubului sau al oaspeţilor acestora la discuţii purtate de Trump cu lideri mondiali, ca Shinzo Abe sau Xi Jinping, care au fost invitaţi la Mar-a-Lago, un acces soldat cu postarea unor imagini neoficiale ale întâlnirilor pe reţelele sociale. În plus, agenţii de pază au reţinut cel puţin două persoane care au pătruns ilegal pe terenul clubului lui Trump, adică fără să fi plătit taxa de acces, de 200.000 de dolari, ori cotizaţia anuală de membru, de 14.000 de dolari. Asupra unei intruse asiatice s-au găsit instrumente de înregistrare şi stocare a informaţiilor.

Referindu-se la taxele şi cotizaţiile pentru intrarea în clubul lui Trump din Palm Beach, The New York Times îl citează pe istoricul Jon Meacham, care spune: „Mar-a-Lago reprezintă o comercializare a președinției care are puține precedente în istoria Americii sau n-are deloc. Președinții au petrecut întotdeauna un timp cu cei bogați, dar un club în care oamenii te plătesc ca președinte pentru a petrece timpul în compania ta este ceva nou. Este oarecum uimitor.”

Listele de membri analizate de The New York Times arată că între cei aproape 500 de abonaţi ai clubului sunt zeci de dezvoltatori imobiliari, finanțatori de pe Wall Street, directori din domeniul energiei și alții ale căror afaceri puteau fi influenţate de politicile lui Donald Trump. Câțiva membri au fost contributori majori la campania lui electorală.

Scuzele sau explicațiile oferite până acum de avocații lui Trump sau de diverșii lui susținători sunt neconvingătoare. Ei consideră că toată chestiunea e politizată, dar să ne amintim că şeful FBI, Chris Wray, a fost numit de Trump, care a zis că I-a ales pentru credibilitate. Au existat în trecut eforturi ale procurorilor de a obține acces la documentele de la Mar-a-Lago prin citații, dar fostul președinte nu a răspuns de fiecare dată.

Întrebarea care stăruie acum în mințile celor interesați de politica SUA este în ce măsură investigațiile începute la Mar-a-Lago vor influența alegerile din noiembrie, de la mijlocul mandatului și, mai ales eventuala nominalizare a lui Donald Trump pentru o nouă candidatură la președinție din partea republicanilor. Opiniile sunt împărțite și se vor schimba sau nu în funcție de evoluția anchetei. Columnistul de la The Washington Post, Jason Willick, opinează  că percheziţiile de la Mar-a-Lago nu vor avea consecinţe surpinzătoare.  Pentru conservatori, ele vor rămâne un instrument de aplicare agresivă a legii împotriva unui fost președinte (și probabil viitor candidat) de către administrația condusă de rivalul său din 2020.  Pentru mulți liberali însă această suspiciune a republicanilor este în sine o dovadă a faptului că adepţii lui Trump cred că acesta este „mai presus de lege”. Indiferent ce iese din investigaţia autorizată de instanță,  aproape nimeni dintre cei care ocupă poziții de vârf nu va fi înlăturat, fiindcă “saga juridică trumpiană e polarizantă şi nu poate fi rezolvată prin  informații noi, acestea fiind  imediat refractate printr-o lentilă partizană”. Deşi comportamentul flagrant al lui Trump în încercarea de-a răsturna rezultatul alegerilor din 2020 a fost mediatizat pe larg, controlul său asupra Partidului Republican a rămas neschimbat.

În privinţa asta avem deja un semnal: republicana Liz Cheney, văzută de colegii ei drept disidentă după ce a încercat să scoată partidul de sub influenţa lui Trump,  a pierdut pe 16 august alegerile primare în Wyoming şi, implicit, locul pe care-l avea în Camera Reprezentanţilor. Preferinţele conservatorilor au mers pe linia dură trasată de fostul preşedinte, “America First”.