Media Tehnologie Editorial

O privire în viitor – Meta-monopolul (I)

Mi-am început prima dimineață după concediu cu un mail ce semăna a phishing, anunțându-mă că Meta mi-a blocat contul de ads al unuia dintre business-urile pe care le gestionez. În platformă, un mesaj cu roșu mă informa că mi-a fost suspendată orice posibilitate de a publica reclame pe Facebook de pe acel cont, folosit ultima dată în urmă cu aproape un an. Reclama a rulat atunci fără probleme, Facebook și-a luat banii, am primit factură.

După mai multe încercări de a contesta decizia, am fost anunțată printr-un simplu mesaj afișat în zona business a platformei că măsura este fără posibilitate de apel, și să contactez vreun angajat al Meta pentru clarificări a fost imposibil.

Acum aproximativ un an, R.A. și-a făcut o pagină pe Facebook pentru magazinul ei online de cadouri sezoniere. Pentru că nu a vrut să se complice cu un site, ea a preferat să-și încarce manual produsele în sistemul de tip magazin online al Facebook: decorațiuni, coșuri cu produse și obiecte handmade. Facebook i-a suspendat magazinul la care muncise câteva săptămâni, fără drept de apel, motivând că una dintre fotografiile folosite conținea “nuditate sau altceva sexual sugestiv”. Poza în cauză era a unui coș cu produse, în care erau așezate, amestecat: câteva fructe, o sticlă de spumant, câteva cutii de ciocolată, totul legat o fundă mare. Ea a încercat să reactiveze magazinul, fără succes însă. “O porcărie”, izbucnește ea, cu năduf; “nu poți face nimic, pe orice dădeam clic ajungeam până la urmă tot acolo, aveam nevoie să dau de careva de la ei să-mi explice ce vor de la mine și ce trebuie să fac sau măcar să înțeleg și eu ce era sexual în coșul ăla”. R.A. nu a reușit să discute cu o persoană, ci s-a “învârtit în cerc” prin sumedenia de formulare și pagini ale platformei, care, orice ar fi făcut, duceau la aceeași pagină în care era informată că nu își mai poate folosi magazinul. Resemnată, a făcut altă pagină căreia i-a asociat alt magazin și, de teamă să nu pățească la fel, a renunțat să mai vândă coșuri cu produse, deși ele se vindeau foarte bine.

A.S., care are un cabinet cosmetic nou, nu are experiență în publicitatea online, dar își cunoaște bine publicul țintă. Ea a “boostat” o postare în care întreba potențialele cliente “care este soluția perfectă pentru un ten acneic”. A apăsat butonul “Boost post” la insistența Facebook, care i-l tot afișa, dar a fost atentă la “audiența” stabilită de platformă și a observat că nu era un public țintă corect ales, așa că a apăsat butoanele disponibile și și-a ales cu grijă din opțiunile puse la dispoziție. “(Facebook, n.r.) alesese numai bălării, păi eu am (cabinetul, n.r.) în București, la ce bun să fac pe toată țara”, povestește ea. La nici o săptămână de la activarea reclamei, după ce primise câteva apeluri de la potențiale cliente care văzuseră postarea promovată în feed, Facebook i-a restricționat brusc contul de publicitate cu motivul că “a încercat să găsească moduri de a ocoli sistemele”. Ea nu a mai reușit să își reactiveze contul de publicitate, pentru că Facebook a anunțat-o că decizia e finală, fără drept de apel. Nici ea nu a putut contacta un reprezentant al Meta.

Aceste situații sunt doar câteva dintre multele cazuri în care Meta ia decizii fără vreun avertisment și fără explicații și dă zilnic de furcă atât persoanelor ce folosesc Facebook în mod legitim pentru afacerile lor, cât și agențiilor care le asistă. Cu rare excepții, “deciziile” platformei sunt arbitrare și nici nu pot fi schimbate. Astfel, mulți antreprenori mici sunt puși în fața faptului împlinit, fără nicio posibilitate de a rezolva problemele a căror cauză cel mai adesea Meta nici nu o dezvăluie.

“Stau eu pe o bancă în parc și îmi văd de ale mele și vine paznicul și mă dă afară. Eu întreb ce am făcut, dar ăla e un robot și îmi închide poarta în nas. Așa mă simt”, își spune oful A.S., proprietara cabinetului de cosmetică al cărei cont de publicitate este “disabled” din primăvară. “Ăsta e abuz”, conchide ea.

Problema este că A.S. nu poate da Meta în judecată pentru a-și face dreptate, pentru că “nu are atâția bani” și pentru că termenele și condițiile platformei menționează că astfel de decizii surpriză nu trebuie neapărat motivate utilizatorilor afectați. Statele în care “serviciile” Meta au utilizatori nu au luat în calcul protecția acestora împotriva acestui tip de abuz, așa că gigantul privat se bucură de vidul legislativ, tăind și spânzurând nestingherit. “Algoritmii” Facebook blochează persoane, restricționează afișarea unor postări conform unor criterii doar de ei știute, interzic accesul la funcționalități, ignoră și permit propagarea de fake news, dar nu răspund la solicitări legitime și nimeni nu poate face nimic, pentru că Meta nu mai vrea contact interuman, care ar permite rezolvarea situațiilor unde AI-urile decid eronat.

Astfel au apărut companii care vând acces la conturi de ads verificate și “învechite”, la prețuri de aproximativ 500 de euro pe lună. În acești bani își asumă și posibilitatea ca Meta să le închidă conturile, dar au mereu în pregătire unele noi, pe care le pot folosi dacă AI-ul le blochează. Dar nu orice firmă sau profesionist își permite să plătească atât.

În același timp, publicitatea pe Facebook devine din ce în ce mai scumpă și mai puțin eficientă pentru serviciile și produsele de nișă, pentru că sistemul preferă să expună reclama fără a diferenția prea mult între utilizatori, evitând astfel să fie acuzat de “profilare automată”, unul dintre tabuurile GDPR.

“O să fie ca televizorul, doar cu reclame la farmacii și jocuri de noroc”, continuă A.S.. Pentru că publicitatea pe Facebook devine scumpă, atât din cauza timpului irosit cu schimbările permanente, care nu permit planificare, și “deciziile” automatizate, imposibil de rezolvat, ale platformei, cât și din cauza reducerii posibilităților de selecție a publicului, antreprenorii vor fi nevoiți să caute alte metode de a-și promova produsele și serviciile. A.S. se gândește să tipărească fluturași, pe care să îi împartă chiar ea, în cutiile poștale din zona în care are cabinetul. “Am șanse mai mari așa decât cu Facebook”, spune ea. “În fiecare casă trebuie să fie măcar o femeie, și dacă una dintr-o sută vrea o cosmetică aproape, eu sunt în câștig”, își explică A.S. ideea de promovare pe care o consideră o noutate.

De fapt, revenirea la metode clasice, în afara internetului, sau combinarea acestora cu metode mixte, de la adresa web a site-ului afișată pe fluturași, cod QR către oferta specială sau către localizarea în Google până la stenciluri pe asfalt, nu este ceva nou. Din ce în ce mai mulți antreprenori și creativi din agenții aleg strategic să îmbine modalitățile clasice de comunicare cu cele actuale, digitale. În acest fel, ei își găsesc publicul țintă în mai multe instanțe de viață, nu doar în momentele când scrolează de plictiseală în aplicațiile Meta sau când se uită la clipuri pe YouTube, ci și în holul blocului, pe stradă, în magazinul preferat sau la cafeneaua unde își petrec dimineața de duminică.

Adaptarea antreprenorilor la monopolul Meta nu este însă decât o rezolvare de moment a unei situații particulare, care însă face parte dintr-un fenomen global periculos, ce abia începe să se manifeste, și care va avea efecte serioase asupra omenirii.

Despre aceasta, în articolul de săptămâna viitoare.

Autor

Alina Voinea

Antreprenoare, activistă pentru drepturile persoanelor aflate în dificultate, mamă. Președinta Asociației SUPRA și inițiatoare a proiectului civic „CereUnManual”, prin care se asigură manuale școlare adaptate și accesibile pentru copiii cu cerințe educaționale speciale. Absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea București, master la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială în cadrul aceleiași universități.

Publică un comentariu

Abonează-te
Anunță-mă când
guest
Comentarii: 0
Comentarii din cadrul articolului
Toate comentariile