Josef (Ioji) Kappl, despre ce se întâmplă acum în „lagărul” Phoenix

Fiecare om are eroii lui – pentru mine, unul dintre eroii adolescenței mele este și rămâne și acum Josef (Ioji) Kappl, formidabilul basist al trupei Phoenix, cu coama lui buclată de atunci, pe care îl asemănam cu un Jimi Hendrix blond.

Phoenix/Covaci de acum, nu mai este de multișor ce a fost odinioară, în anii 70, când au intrat în legendă și au inspirat generația mea, prin nonconformismul și spiritul lor de libertate. Libertate adevărată, cu toate limitele impuse de zbirii regimului comunist. De Ceaușescu și lacheii săi.

Oamenii au explodat pe Facebook și nu numai, în disonanță sau ison cu cu televiziunile și presa de scandal, au disecat „prestația” și argumentele lui Nicu Covaci, „leader-ul” Phoenix, devenit azi lautar la nunta unui politruc dintr-un partid cu iz neolegionar.

Am scris în Santinela despre Nunta lui Phoenix cu generația mea, din anii 70, și despre nunta de azi, de la Măciuca a lui George Simion, cu Covaci lăutar.

M-am gândit apoi și i-am scris lui Joji Kappl.

Idolul tinereții mele mi-a răspuns în aceeași zi –  spre surpriza mea plăcută, pe îndelete, la toate întrebările.

Pun mai jos răspunsul integral, lăsându-vă să deduceți ce întrebări mi-au trecut prin minte, legate de mitul/legenda trupei Phoenix din anii 70, și de paranghelia de la Măciuca a Phoenix/Covaci, de acum.

Iată răpunsul său (sublinierile  îmi aparțin):

„Mă bucur că vă interesează opinia mea legată de ceea ce se întâmplă actual în lagărul Phoenix.”

„A cânta la o nuntă sau la o înmormântare, chiar dacă te numești Phoenix, nu-i nici o rușine! Dar dacă această nuntă este a unuia cu niște vederi asupra lumii, care intră în conflict cu filozofia și mesajul muzicii pe care o faci și acesta e din întâmplare și un politruc, iar tu accepți să-i cânți pentru bani, atunci e ceva putred la mijloc!”

„În acest caz a fost foarte necesar să intervin prompt pentru a elimina orice asociere a evenimentului cu persoana mea, fiind vorba de numele Phoenix, al cărui membru am fost!”

„Realizările trupei Phoenix, aici mă refer la anii ‘70 când s-au creat capodoperele marcante pentru istoria rockului românesc, nu sunt ale unei persoane ci ale unui grup mare alcătuit din muzicieni, textieri, poeți și filozofi.”

“Leaderul” însă, pe parcurs, după ce a venit marele succes, s-a debarasat rând pe rând de toți membrii grupului, atribuindu-și întregul succes al acestuia. Dar într-o bună zi s-a trezit stingher și dezorientat, iar ceea ce a creat singur vorbește de la sine!”

„Tânăra generație are nevoie de o educație în spiritul artei adevărate și a unui moral sănătos, nicidecum de exemple ipocrite! Ea trebuie să înțeleagă bine ce-nseamnă libertatea și unde sunt limitele ei! Ea trebuie să-și găsească singură drumul, fără o orientare impusă. În acest sens, noi reprezentăm o excepție, pentru că ceea ce ni s-a impus nouă, la începutul anilor ‘70, ne-a deschis drumul spre inspirația din folclorul românesc, dar nu acela la care se gândeau zbirii roșii, ci acela autentic, adevărat!”

„Mitul Phoenix nu are nevoie de salvare! El va răzbi în timp și-n spațiu prin ceea ce am fost atunci când am realizat de bună credință acele creații nemuritoare: “Cei ce ne-au dat nume”, “Mugur de fluier” și “Cantafabule”!”

„Renașterea unei trupe este o utopie, aceasta nu există, este doar o iluzie infantilă! Ați auzit cumva de renașterea formației Beatles? Există doar trupe cover, sau trupe-tribut, care încearcă să imite originalul. După destrămarea Beatles-ilor, Paul Mc Cartney nu și-a continuat activitatea muzicală sub numele Beatles și n-a impus nimănui să-i cânte muzica, pentru a-și asigura pensia. Dar muzica lui o cântă o lume întreagă!”