Am crescut, în anii 70, cu muzicile lui Phoenix, Bob Dylan, Joan Baez, Leonard Cohen, ca să nu îi enumăr decât pe ei, cu un spirit de libertate si nonconformism contrar dogmelor dictaturii comuniste care domnea în România în care m-am născut și am trăit în tinerețea mea.
Băieții de la Phoenix, Nicolae (Nicu) Covaci, Josef Kappl, sau Mircea Baniciu erau eroii adolescenței mele. Pe Kappl îl adoram, mai ales, pentru coama lui buclată, de Jimi Hendrix blond, muream să îi ascultăm pe Phoenix cu Nunta, și multe altele de pe albumul din 1972, „Cei ce ne-au dat nume.”
Era o combinație, o energie fabuloasă între muzica lor și nemaipomenitele versuri scrise de Șerban Foarță și Andrei Ujică.
Voi ține minte cât voi trăi un concert al Phoenix la liceul nostru de limbă engleză, Rosetti, din București (da, incredibil pe vremea .lui Ceaușescu, a existat așa ceva, o insulă de spirit britanic). Noi, fetele, dansam ca paparudele, în sala de sport a liceului, pe Mica Tiganiadă, în lumea fantastică, de basm a acestei trupe, care a intrat în legendă.
Spun asta pentru generația mea, a celor care au fost adolescenți si apoi tineri în comunism. Dar și pentru adolescenții și tinerii de acum. Ei trebuie să înțeleagă diferența dintre adevăr și fals.
Eu una cred că am îmbătrânit frumos – nu neg și nu uit idealurile de libertate și nonconformism ale tinereții mele.
Și nu cred ca spiritul Phoenix se poate vinde – în orice caz, nu pe bani.
De aceea îmi apare cu atât mai odioasă declarația dată de Nicu Covaci mai deunăzi, pentru ziarul Libertatea.
„Eu am încheiat un contract cu o fundație pentru un concert în fața a 10.000 de oameni. Nu cânt la nicio nuntă sau înmormântare, eu cânt în fața a 10.000 de oameni pe o scenă, undeva, la un festival,” spunea el.
„Nu știu ce nuntă e, eu am încheiat un contract și cânt, din asta îmi câștig banii”, a mai spus Covaci.
Declarația aceasta mercantilă, odioasă, repet, nu face alteva decât să îngroape în zgură o legendă – spiritul de libertate și revoltă civică al generației Phoenix din România.
NU spun cuvinte mari – reacțiile au fost și sunt pe măsură.
Azi, la Măciuca, un sat oltenesc, sunt așteptați 10.000 de oameni la nunta unui politician toxic, populist, al cărui partid, cu iz neolegionar, profită de lehamitea și confuzia care domnesc în România.
Aștept o reacție de la Josef Kappl și de la Serban Foarță.
Până atunci, reiau aici indignarea lui Kappl provocată de incredibila situație în care Phoenix cu Covaci, au ajuns pe post de lăutari plătiți la nunta unui politician toxic, populist. Ce poate fi mai rău ?
„De unde s-a pornit și unde s-a ajuns!!!” exclamă Kappl pe pagina sa de Facebook.
Da, între Phoenix – trupa care va cânta la nunta de la Măciuca a lui George Simion, de la neolegionarul partid AUR – și Phoenixul care a marcat spiritul delibertate, rebel, al unei generații întregi, nu există nicio legătură.
„De aceea vă rog să nu asociați niciodată ceea ce am realizat în anii ‘70, sub numele Phoenix din convingere, cu ceea ce face de mulți ani încoace “leaderul” acestui grup, sub același nume!,” continuă Kappl în apelul său indignat, pe Facebook.
„Mi-e rușine de rușinea lui! Dar nu mi-e rușine, ci sunt mândru de cele realizate atunci! Pentru mine numele Phoenix rămâne în continuare un simbol al rezistenței și al năzuinței spre libertate!”
„Phoenix nu mai există de mulți ani ca trupă, după ce cei cu adevărata “șiră a spinării” au părăsit grupul. Adio reunire! Cu mine NU!” încheie Kappl.
În așteptarea unei reacții și din partea lui Șerban Foarță, cel care a contribuit mult cu versurile sale la nemurirea trupei Phoenix în anii 70, îl voi cita, tot dintr-o postare publică, pe Facebook :
”Ca sa devina resurecționala, cenusa are, cred, nevoie de o „massă critică” anume. Care (mai) e aceasta?”, se întreabă textierul Phoenix, poetul Șerban Foarță.
Din cenușă poate renaște mitologica pasăre Phoenix, dar zgura de la Măciuca nu poate naște nimic. Doar monștri.
