Economie Media Tehnologie Editorial

O privire în viitor (III) – AI-ul creator

Sistemele care elimină angajații din circuitul comercial sau administrativ sunt adesea agresive, inepte, nefuncționale sau de-a dreptul umilitoare.

Multe astfel de sisteme de obicei nu permit alegerea unei alte căi de acces la produse sau la servicii sau folosesc metode hibride, un amestec între ceea ce era și ceea ce urmează. Spre exemplu, într-unul dintre marile supermarketuri, cumpărătorii trec prin următorul circuit absurd: au întâi de ales între case unde își scanează singuri ce au pus în coș și case unde un angajat face acest lucru, apoi au parte de surpriza neplăcută de a fi nevoiți să mai stea la o coadă, pentru că nu pot plăti acolo unde li s-au scanat produsele, ci primesc un bon cu cod de bare și trebuie să meargă la automatele cu POS sau la cele care primesc numerar. Apoi, după ce răzbesc să scape de a doua coadă, să scaneze codul de bare și să plătească, află că trebuie să mai stea la încă o coadă, a treia, ca să scaneze de această dată bonul fiscal, pentru că altfel nu se ridică bariera de la una dintre puținele porți de ieșire din magazinul automatizat.

Când se lovește de astfel de disfuncții, în mod evident cauzate de proiectare deficitară, fără atenție la experiența utilizatorului final, cetățeanul se simte de obicei îndreptățit să creadă că slujba lui este în siguranță în următoarele decade. Cel mult, se așteaptă ca doar muncile repetitive și manuale să fie înlocuite de roboți și softuri, nu și cele care solicită creativitate, gândire laterală și spontaneitate.

Dar cei care gândesc astfel se înșală.

Puțini știu că autorii de ficțiune și jurnaliștii “se ajută” deja de soluții software care scriu texte, iar AI-urile care servesc acestui scop o fac suficient de coerent ca textul rezultat să necesite doar câteva minute de editare înainte de publicare. Servicii ca Jasper sau Writesonic sunt deja folosite cu succes. Unele oferă generare de texte doar în limba engleză, altele deja pot alcătui paragrafe coerente în română și în alte limbi, nu doar în cele de circulație internațională. Iar dacă utilizatorul preferă, poate genera baza în engleză, apoi poate “trece” textul printr-un translator automat, ca Google Translate sau Deepl, ca apoi să editeze conținutul tradus astfel.

Spre exemplu, paragraful următor este generat de Writesonic, care oferă serviciul și în limba română, și nu este editat deloc (vedeți în galeria foto variantele pe care le-a generat în mai puțin de 10 secunde, pornind de la titlul: “AI-urile vor prelua și muncile creative”).

Inteligența artificială schimbă deja modul în care funcționează industria publicitară și modul în care lucrează creativitatea.
Inteligența artificială este utilizată pentru a crea reclame mai
eficiente, pentru a optimiza bugetele și pentru a măsura performanța cu
mai multă precizie. De asemenea, aceasta elimină locurile de muncă la
nivel de începători și forțează agențiile să își schimbe modul de
operare.
Un articol al Fast Company explică modul în care AI va perturba complet
lumea publicității în 2019. Articolul citează șase tendințe cheie care
vor influența modul în care brandurile își vor face publicitate în anul
care urmează – citiți mai departe pentru o defalcare a acestor tendințe,
astfel încât să puteți fi în fața curbei și să începeți să vă
planificați un viitor cu AI cât mai curând.

Deocamdată aceste unelte fac viața mai ușoară profesioniștilor din publicitate, presă și marketing și ajută scriitorii să genereze mai rapid mai mult text. Însă, la un moment dat, o întreagă redacție va fi înlocuită de o persoană care va introduce doar titlurile zilei într-o aplicație, care apoi va genera tot ziarul în câteva secunde, îl va tipări automat dacă va fi nevoie, și fiecare articol va avea parte și de postările corespunzătoare în social media. Practic, gata de consum online în câteva minute și pe hârtie în câteva ore. Micile afaceri bazate pe scrierea de conținut pentru social media vor ceda locul aplicațiilor care vor genera automat tot planul de postări pe orice perioadă selectează utilizatorul, împreună cu textele necesare, dar și imagini reprezentative.

Aceasta pentru că nu doar scrierea textelor este în acest moment o operațiune ce poate fi lăsată în seama unui software, ci și generarea de imagini, artistice sau fotorealiste, în funcție de nevoie.

Aplicații mai greu de utilizat și care implică și costuri, ca DALL•E-2, Stable Diffusion, Midjourney sau cele gratuite și mai puțin performante ca Wombo sau DALL•E Mini (Craiyon), pot în prezent genera imagini după o descriere textuală, scrisă de utilizator.

Internetul deja dezbate dacă cel care alcătuiește textul care oferă mașinii instrucțiunile pentru a genera o imagine poate sau nu să fie considerat artist, iar controversa a fost recent stârnită și într-un cadru expozițional formal. Potrivit unui articol AlJazeera de pe 4 septembrie 2022, designerul de jocuri Jason M. Allen a participat la Târgul de Stat din Colorado cu opera digitală Theatre D’opera Spatial, generată în Midjourney, iar “creația” participantului în vârstă de 39 de ani s-a clasat prima în categoria „artă digitală/fotografie manipulată digital”, și a luat premiul de 300 de dolari.

https://youtu.be/lk5R9MJaYdA

O pictură ca aceasta, dacă este lucrată de un artist, fie cu pensula pe pânză, fie digital, pe tabletă, înseamnă un consum enorm de energie creatoare și timp. Pregătirea unui astfel de tablou, de la idee și schițe preliminare la execuția propriu-zisă, este un proces complex, neliniar, care poate dura de la câteva ore la câteva zile sau chiar săptămâni, în funcție de inspirație și o mulțime de factori care țin de umanitate: dispoziție, motivație, timp, context personal. Or, AI-ul Midjourney a generat-o în câteva secunde, iar rezultatul nu poate fi distins de ceea ce ar fi putut crea un artist. Dacă nu am ști că este un tablou Midjourney, nici nu am bănui că lucrarea s-a autogenerat dintr-o descriere într-o unitate de timp care duce în derizoriu orice efort uman.

Nici nu e de mirare așadar că ilustratorii, pictorii digitali, graficienii și chiar arhitecții percep amenințarea ca fiind apropiată și cât se poate de reală pentru siguranța meseriei lor în piața muncii. Atunci când un matte-painting* pentru o producție cinematografică se poate genera în câteva secunde sau când pentru un storyboard** nu mai este nevoie de cineva care să poată face schițe rapid, înseamnă că o mare parte dintre cei mai talentați profesioniști pot rămâne în viitor fără loc de muncă.

În plus, tehnologia folosită pentru aceste unelte este din ce în ce mai puțin accesibilă din punctul de vedere al sursei – unelte de o asemenea complexitate nu pot fi construite de către o singură persoană, fiind necesare echipe de arhitecți de sistem, de programatori, de experți în interfețe și de testeri, ceea ce înseamnă resurse financiare serioase, pe care omul de rând nu le are.

În urmă cu doar câțiva ani, un programator bun “full-stack” (care cunoaște toate tehnologiile necesare pentru a lucra în toate stadiile unui proiect – n.a.) putea construi de unul singur o aplicație funcțională, care să îndeplinească anumite scopuri practice: de la website-uri și magazine online la platforme de e-learning și videostreaming.

În timp, industria IT a crescut și s-a dezvoltat monolitic, în prezent fiind extrem de rare cazurile când un programator cunoaște sau ar putea cunoaște toate detaliile proiectului la care lucrează, iar proiectele sunt de o complexitate din ce în ce mai mare. Aceasta înseamnă că instrumentele software cele mai capabile și mai complexe, care vor deveni din ce în ce mai necesare în viitor, vor fi apanajul exclusiv al companiilor mari. Practic, nu vor mai exista decât puține firme “de scara blocului” care să producă software, și acesta la un nivel limitat. Fenomenul deja este vizibil în diverse sectoare; spre exemplu, piața de web design a devenit mai degrabă o piață de web deployment, adică site-urile nu mai sunt create, ci instalate din prefabricate și apoi personalizate.

Deocamdată, multe astfel de soluții și prefabricate sunt gratuite sau au costuri modice, din rațiuni legate de nevoia de a pătrunde și a se stabili în piață ca indispensabile (vezi serviciile Google Workspace, care au fost gratuite până când nu au mai fost) sau din nevoia de a testa aplicațiile cu un număr mare de testeri benevoli – utilizatorii. Dar cine își imaginează că marile corporații vor să facă acte de caritate se înșală, iar momentul în care obișnuința ultimelor decenii, de a primi atât informații, cât și aplicații gratuit, va deveni istorie. Ne vom transforma din proprietari în utilizatori, de la plata abonamentului pentru încălzirea în scaunul mașinii pe care clientul a dat bani, și nu puțini, până la plata pentru absolut orice mic serviciu digital, indispensabil în noua societate.

În acest context, este evidentă concentrarea puterii de a decide atât direcția către care o ia viitorul, cât și modul în care va funcționa economia globală în noua eră a inteligenței artificiale.

Dar despre marile corporații și efectul eliminării angajaților cu munci simple sau repetitive, a creatorilor de conținut și de artă și a micilor antreprenori în favoarea conglomeratelor corporatiste ale viitorului, în următorul articol, săptămâna viitoare.

_______

Note:

* matte-painting – fundal fotorealist pentru cinematografie, realizat de un grafician specializat. Peisajele și contextele astfel create nu există în realitate, iar crearea lor prin mijloace grafice permite plasarea credibilă a acțiunii în locuri descrise de autori în scenarii și cărți. Filme ca Avatar sau Lord of the Rings au fost create astfel.

** storyboard – ansamblu de scene schițate, colorate minimal, care seamănă cu benzile desenate, folosite în publicitate pentru reclame și în industria cinematografică pentru planificarea scenelor de film.

Imaginea care ilustrează acest articol este prima mea încercare de a genera o imagine în Midjourney pe serverul de Discord unde AI-ul poate primi instrucțiunile text necesare (promptul – n.a). Promptul folosit a fost “an army of robots taking over a city” (“o armată de roboți cucerind un oraș” – engl.).

Autor

Alina Voinea

Antreprenoare, activistă pentru drepturile persoanelor aflate în dificultate, mamă. Președinta Asociației SUPRA și inițiatoare a proiectului civic „CereUnManual”, prin care se asigură manuale școlare adaptate și accesibile pentru copiii cu cerințe educaționale speciale. Absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea București, master la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială în cadrul aceleiași universități.

Publică un comentariu

Abonează-te
Anunță-mă când
guest
Comentarii: 0
Comentarii din cadrul articolului
Toate comentariile