Acum 81 de ani au început primele deportări în Transnistria ale evreilor din Basarabia, Bucovina, Herța și județul Dorohoi, ordonate de liderul fascist al României, generalul (auto-desemnat mareșal) Ion Antonescu.
Nu era începutul Holocaustului din România. În mod convențional acesta începe odată cu venirea la putere a lui Antonescu și asocierea sa (vremelnică) cu Mișcarea legionară în septembrie 1940. Au mai existat elemente prevestitoare și înainte de aceasta, cum ar fi decretele Goga-Cuza din ianuarie 1938 care au avut ca efect pierderea cetățeniei române de către 225.222 de evrei sau pogromul de la Dorohoi de la 1 iulie 1940 când armata română a masacrat cel puțin 50 de civili evrei neînarmați.
Au urmat pogromul de la București cu ocazia rebeliunii legionare din 21 – 23 ianuarie 1941 (cel puțin 120 de victime), pogromul de la Iași și Trenurile Morții 28 iunie – 5 iulie 1941 (13 – 14 mii de morți) și “curățarea terenului” iulie – august 1941 în Basarabia, nordul Bucovinei, Herța și Transnistria (45 – 60 mii de morți).
Antonescu i-a acuzat pe evrei în bloc de lipsă de loialitate față de România și colaborare cu autoritățile sovietice de ocupație după iunie 1940, inclusiv maltratarea unor militari români în retragere.
Chiar presupunând că asemenea acte au avut loc într-un număr semnificativ și că numai evrei ar fi fost implicați în ele (ceea ce este fals), cum se justifică deportarea ÎN MASĂ a întregii populații evreiești, nu doar a celei din teritoriile anexate de URSS în iunie 1940 (Basarabia, nodul Bucovinei și Herța) ci și din cele unde nu călcat picior de ostaș sovietic (sudul Bucovinei și județul Dorohoi)?
În total au fost deportați în Transnistria circa 150.000 de evrei din aceste teritorii, plus un lot de 285 de evrei din București și mai multe sute de evrei comuniști în lagărul de la Vapniarka. Începând cu 1 iunie 1942 au fost deportați în Transnistria circa 25.000 de romi, teoretic nomazi și delincvenți penali cu familiile lor, dar de fapt au fost deportați și romi sedentari și fără cazier penal, un alt act arbitrar și care se încadrează în termenul de genocid.
În Transnistria masacrele au continuat în 1941 – 1943, cele mai mari fiind la Bogdanovca (48.000 de morți), Berezovka (35.000), Odesa (26.000) și Dumanovca (18.000). Alte zeci de mii de evrei, deportați sau localnici, precum și romi, au murit din cauza foametei, a frigului și a bolilor.
Bilanțul general al Holocaustului din România, potrivit Raportului Final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” a fost de 280.000 – 380.000 de evrei și 11.000 romi morți, de care se face responsabil statul român din perioada 1940 – 1944.
Unii vor spune: Ei și? Ce ne pasă nouă, asta a fost acum 80 de ani, noi n-avem nicio vină. Alții (whataboutiștii) vor spune: dar de crimele comuniștilor de ce nu spuneți nimic? În fine negaționiștii Holocaustului vor spune: astea sunt minciuni bolșevice, Antonescu a fost un patriot și alte elucubrații.
Ei bine, pentru toți aceștia am un răspuns foarte simplu: aceste fapte abominabile s-au petrecut și sunt probate inclusiv cu documente din arhivele naționale. Iar voi sunteți în mare măsură ignoranți și într-o mai mică măsură de rea credință, inclusiv antisemiți și rasiști. Aveți circumstanța atenuantă că așa ați fost educați, în familie și la școală, în spiritul unui naționalism etnicist care consideră că românii au merite pentru tot ce li se întâmplă bun și că alții sunt responsabili de tot ce li se întâmplă rău.
De ce este importantă cunoașterea perioada Holocaustului din România? Pentru că a reprezentat existența în România a unui regim FASCIST, deci totalitar, deci anti-democratic. Regimul fascist a fost în mod declarativ anti-comunist, dar aceasta nu înseamnă că opusul său e regimul comunist care i-a urmat și care i-a preluat (cu ceva mai multă subtilitate) metodele. Nu, opusul fascismului (ca și al comunismului, de altfel) este DEMOCRAȚIA și dacă vă pasă de România democratică de azi (cu toate neajunsurile ei), ar fi bine să abandonați aceste mârâieli cu iz fascistoid sau legionaroid. Nu de alta, dar în parlamentul României a intrat un partid care se inspiră din metodele și ideologia legionară și promovează în mod insidios antisemitismul și subminează democrația șovăielnică din România.
Și în final vă pun o întrebare pe care v-am mai pus-o și în trecut: le-a fost mai bine românilor când evreii au fost discriminați, persecutați, masacrați? Sunt românii mai fericiți acum că nu mai sunt decât câteva mii de evrei în România, față de 800.000 în 1940 înainte de Holocaust? Vouă antisemiților, vă ajuta cu ceva incitarea la ură împotriva evreilor? Iar voi negaționiștilor, pe lângă faptul că sunteți potențiali delincvenți (potrivit Ordonanței de Urgență 31/2002), sunteți mai fericiți dacă provocați durerea supraviețuitorilor Holocaustului sau a urmașilor lor cu tiradele voastre imunde și sfertodocte din rubricile de comentarii la articolele cu tematică evreiască sau despre romi sau pe variate closete virtuale? Uitați-vă în oglindă și, dacă aveți un dram de onestitate intelectuală, veți intra în pământ de rușine. Dar, cum spune englezul, eu nu-mi voi ține răsuflarea.
