Nu fac politică, nu sunt afiliată niciunei formațiuni politice, dar, fiind și economist la bază, urmăresc emisiuni cu dezbateri pe teme de economie.
De la începutul pandemiei am recomandat persoanelor aflate în terapie cu mine și cunoscuților să își arunce televizoarele pe geam. Unii m-au ascultat si au trecut mai ușor prin evenimentele ce au urmat, alții nu.
Anxietatea a devenit a doua natură a multora dintre noi. Acea frică de boală, de potențiala îmbolnăvire a celor dragi, a necunoscutului de care am fost cuprinși cu toții.
Într-o oarecare măsură, reacțiile au fost normale. Tot ceea ce știam despre viitor s-a schimbat in mai puțin de o săptămână. Am fost debusolați și afectați cu toții.
Copiii din clasa zero care în loc să meargă într-un loc nou, intr-o nouă etapa de viată, s-au trezit cu mama sau cu tata pe post de învățătoare (rol pentru care nu au fost nici ei pregătiți).
Finalul ciclurilor de învățământ s-a făcut în cel mai bun caz pe Zoom sau pe WhatsApp, fiecare din sufrageria proprie, nici vorba de baluri, de rochii comandate special, de îmbrăcarea, poate, a primului costum în viață.
Studenții din anul I au realizat că s-au străduit atât de mult cu învățatul pentru admitere, bani și timp pe meditații, ca la final să își încarce online niște hârtii care le-au dat statutul de student. Apoi s-au trezit tot în fața unor ecrane, fără contact uman, fără ieșit în pauză la o țigară și o cafea, unde ar fi putut să se cunoască.
Nici adulții nu au scăpat ușor: rolurile didactice la care au trebuit să se adapteze, lucratul de acasă, alături de copilul care te întreabă cum să rezolve o problemă de școală, soțul/soția cu care împarți masa din sufragerie pe post de birou, sau investițiile necesare in birouri pentru toată familia. Viața de zi cu zi, permanent sub același acoperiș a dus, nu de puține ori, la divorț. Unii s-au simțit sufocați de partener, de atmosferă, de grija zilei de mâine.
A trecut acea perioada, nici nu ne-am tras bine sufletul și a apărut spaima războiului. Zvonistica, a făcut ca cei între 20 si 50 de ani să se gândească unde să emigreze, cum să-și taie o mână sau un picior, ca nu care cumva să fie mobilizați.
Și cum nu iese fum fără foc, creșterea artificială a prețului la carburant a dus la creșterea prețurilor tuturor produselor, s-a lansat cu ușurință și cu priză la public că vine o criză mondială fără precedent.
Spuneam că urmăresc din când în când emisiunile cu informații economice si mi-a placut în mod deosebit una la B1TV având ca invitați profesioniști de renume, ziariști și analiști politici care au subliniat foarte bine că noi, ca țară, avem resursele necesare trecerii peste perioada de iarnă, că nu depindem neapărat de resurse externe. Că suntem în NATO așa că nu am fi singuri în fața unui potential atac asupra României.
Un alt aspect important subliniat a fost cel al unității, al susținerii între noi, al concentrării energiei personale în a face bine, cât putem, când putem, unde putem.
Noi suntem energie, cuvântul este energie, gândul este energie, și, acolo unde ne concentrăm atenția, acolo se duce și energia noastră. Hai să ne străduim să nu o risipim: să învățăm mai bine starea de prezență, să nu mai stăm cu gândul nici la cât de rău sau bine a fost, și nici la ce va urma.
Să învățăm să trăim precum păsările, animalele, liber, cu bucurie și recunoștință că ne trezim în fiecare dimineață, că avem ce să mâncăm, că răsare soarele, că plouă, că avem apă, curent electric…ați înțeles ideea, să ne bucurăm de prezent.
O să întrebați și cum scăpăm de anxietate?
Dacă ai copii, i-ai în brate, joacă-te, dă-ți voie să fi copil alături de ei.
Dacă ai pasiuni, urmează-le sau găsește altele noi, desen pictură, croșetat, dans, cântat, puzzle.
Nu te mai lua atât de în serios.
Oferă-ți macar 15 min pe zi în care să nu faci NIMIC, să rămâi concentrat doar pe respirație (gândul nu poate fi în două locuri în același timp, așa că spune-ți în gând inspir, expir ).
Fă mișcare, orice formă, nu trebuie să participi la maratoane.
Ai grijă ce gânduri îți umblă prin minte, nu le lăsa hai hui, cum vor ele.
Ai grijă ce cuvinte folosești, ce expresii s-au transformat în automatism.
Ai grijă ce emisiuni, filme urmărești, care este tema discuțiilor cu cei din jur.
Știu că nu putem deveni toți Zen peste noapte, nu ne putem retrage toți în munți, în chilii, departe de zgomotul și vâltoarea vieții, dar putem să ALEGEM ce și pe cine să credem, să ne bucurăm de ceea ce avem, să ne susținem emotional unii pe alții, prin a ne dărui din timp, din bani, din cunoștințele accumulate.
Într-un cuvânt putem allege să fim BUNI!
Acceptă că ai momente în care ai nevoie de ajutor și cere-l, nu este o slăbiciune, nu este rușine, este SANĂTATE CURATĂ!
