Un cetățean din Cluj a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (țepuise niște depozite de materiale de construcții). Cu 19 ani în urmă mai avusese un dosar penal legat de un atac la o pizzerie, stătuse 22 de luni în arest, după care fusese achitat, iar statul îi plătise despăgubiri.
A ieșit din închisoare după ispășirea pedepsei (probabil, cu o reducere pentru bună purtare). A început o facultate (Matematică, la Babeș-Bolyai). Se află în ultimul an de studii. Are de făcut practică pedagogică, ceea ce presupune observație și analiză a lecțiilor susținute de un cadru didactic (mentor) dintr-o unitate școlară, precum și susținerea unor lecții de probă.
S-a înscris ca asistent la orele unei profesoare de matematică, la Colegiul National Mihai Viteazul din Turda. Când aceasta s-a îmbolnăvit, a suplinit-o la catedră timp de două zile. Precizez că în România sunt sute de catedre, mai ales de matematică, suplinite de simpli absolvenți de liceu fără altă calificare.
S-a aflat că omul era un fost „interlop”. Mai întâi presa locală, apoi cea centrală au preluat subiectul, dezlănțuind o adevărată campanie împotriva omului, dar și a conducerii școlii: „„Balibacea”, fost interlop, profesor de matematică la o școală din Turda” (Ziua de Cluj); „Halucinant! Fostul interlop clujean ”Balibacea” predă matematică la Colegiu fără a fi angajat! Oricine poate ajunge la catedră?” (Știri de Cluj); „Un fost interlop a ajuns profesor de matematică într-un liceu din Turda” (Digi24); „Un interlop celebru a ajuns să predea matematică la un liceu din Turda” (Adevărul) – etc. Niciunul din autorii zecilor de articole publicate pe această temă nu pare să fi încercat să ia legătura cu persoana despre care a scris.
Au urmat proteste spontane ale cetățenilor indignați. Profesorii din școală au intrat în grevă japoneză. Unii amenință că „vor părăsi unitatea școlară, lăsând elevii de izbeliște” (Turdanews). Câțiva elevi, împreună cu părinții lor, au organizat demonstrații în curtea liceului. Se cere îndepărtarea „interlopului”, dar mai ales demisia directoarei liceului. (Se pare că în substrat există un conflict mai vechi între cadrele didactice și directoare.) Inspectoratul școlar s-a disculpat – nu cunoștea situația, suplinitorul nu are contract de muncă pe durată nedeterminată.
În final, s-a făcut dreptate (oare?). „A fost demisă directoarea Colegiului Național Mihai Viteazul din Turda, care a angajat un interlop pe funcția de profesor de matematică” (G4Media). Din comunicatul Inspectoratului Școlar Județean nu rezultă baza legală a demiterii, ci doar că :singura modalitate de a pune capăt acestei situații este eliberarea din funcție a directorului unității, în baza prerogativelor Consiliului de Administrație al I.Ș.J. Cluj”. Evident, „interlopul” este alungat din școală.
Vă propun o altă abordare. Cineva a comis o infracțiune (sau mai multe). Pentru asta primește o pedeapsă, conform legii. O ispășește. După care, încearcă să revină la o viață în limitele legii. Are de întreținut o familie (este căsătorit, are doi copii). Face o facultate (una adevărată, nu o „fabrică de diplome”). Încearcă să-și înceapă o carieră profesională onestă.
Aici firul se rupe. Societatea îi spune: „Nu, tu ești și rămâi un interlop. N-a ce căuta printre noi.” Cu încălcarea principiului de drept non bis in idem, omul este pedepsit din nou. De data asta, se pare că pe viață, căci i-a fost lipită eticheta de „interlop”. Rămâne condamnat la excludere, nu-i rămâne decât șansa revenirii în lumea interlopă.
Văd venind replica: „Ascultă, dacă ai avea un copil elev de liceu, ți-ar plăcea să fie educat de un infractor?”. Însă întrebarea conține o fractură logică. Infractor este cel care comite o infracțiune. Pentru care primește pedeapsa pe care legile noastre o consideră potrivită – atât. Odată ispășită pedeapsa, noțiunea de infractor nu mai este aplicabilă, omul redevine un cetățean cu aceleași drepturi ca și noi; inclusiv acela de a se integra în societate.
Chiar am luat-o cu totul razna? Nu mai suportăm ideea că cineva care a greșit poate să redevină un om cinstit? „A doua șansă” a devenit literă moartă, ca si noțiunea de „reabilitare”? Mă tem că mecanismul nostru social e profund bolnav, și nu știu cum sa facem să-i dăm o șansă de însănătoșire.
P.S. Aș fi curios să aflu dacă, cumva, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a autosesizat în legătură cu acest caz.
