Ascultă – Povestea lui Ion Vasile Banu consemnată de Santinela și compilată audio de Chat GPT
“Cea mai mare satisfacție a vieții mele”
Veteranul de război, Colonelul Ion Vasile Banu, artilerist român care a luptat atât pe frontul din est cât și pe cel de vest din al doilea Război Mondial a fost decorat pe 1 decembrie cu Ordinul Virtutea Militară în grad de Cavaler de președintele Nicușor Dan.
După 80 de ani de la terminarea ultimul război mondial, fostul sergent, azi colonel în retragere ajuns la respectabila vârstă de 107 ani, este mândru de recunoașterea primită din partea statului român.
“Este cea mai mare satisfacție a vieții mele… Președintele Nicușor Dan s-a gândit la viața mea și mi-a dat o medalie,” a declarat pentru Santinela Ion Banu, azi unul din locatarii căminului de bătrâni Orhideea din Târgoviște, unde a și intrat în posesia decorației.
Născut la Glodeni, județul Dâmbovița, într-o familie de țărani, Ion Banu a terminat 6 clase la școala din localitate și s-a angajat apoi la o firmă din domeniul petrolier.
La 21 de ani a primit ordinul de chemare în armată (15 Noiembrie 1939), fiind înrolat ca artilerist la Regimentul 89 Tâmpa (Brașov).
Își amintește și azi momentul plecării din unitate, când a cerut permisiunea comandantului să meargă să sărute poarta de fier a unității, spunând că astfel va fi protejat și se va întoarce înapoi la ea. “Și ne-am întors.”
Intoarcerea acasă s-a întâmplat însă de abia în 1945, după 5 ani de război. A luptat întâi pe frontul din Est pentru eliberarea Basarabiei, până la Cotul Donului, unde armatele Axei au fost înfrânte. A luptat apoi și pe frontul din Vest, unde a mers până în Munții Tatra pentru eliberarea Europei de naziști.
Întrebat care a fost secretul supraviețuirii sale, când majoritatea colegilor săi au murit pe front sau au fost răniți sau luați prizonieri, fostul artilerist de la tunurile de 120mm și aruncătoarele de grenade Brandt ale armatei este convins că l-a ajutat “credința în Dumnezeu.”
Un episod de care își aduce aminte din campania eșuată de la Cotul Donului este despre cum a reușit să se strecoare în timpul retragerii, deviind de la drumul care i se indicase a fi sigur pentru evacuare. Cei care au luat-o pe acel drum au fost mitraliați de sovietici, care aveau zona “sub turelă”.
Despre cea mai mare bătălie din al doilea război mondial, dl Banu a spus: “Am trecut prin Stalingrad. Am fost cu Regimentul 7 Ploiești.” Și a adăugat: “Ce e rele să se spele, ce e bune să se adune. Pentru iubita țară să se spele.”
La Stalingrad au murit 20.000-28.000 de militari români, 12.000-18.000 au fost răniți, în timp ce 120.000 au fost luați prizonieri de Armata Roșie. Mortalitatea în lagărele sovietice a fost uriașă, doar 5.000-10.000 de prizonieri revenind în țară. Multe decese nu au putut fi documentate.
Doar 40.000-50.000 de soldați români au reușit să se retragă sau să scape neîncercuiți.
Pe frontul de Est, armata română a avut 71.585 morți, 243.622 răniți, 309.533 dispăruți, în timp ce 120.000 de soldați români au fost luați prizonieri de sovietici înainte de 23 august 1944.
Armata României a continuat lupta și după eliberarea Transilvaniei de Nord, contribuind semnificativ la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei. În total, în cel de-Al Doilea Război Mondial, România a înregistrat peste 900.000 de morți, dispăruți, prizonieri, răniți și invalizi, conform datelor MApN.
Potrivit unui anunț făcut de Ministerul Apărării Naționale în aprilie cu ocazia zilei veteranilor, România mai are doar 437 de veterani de război care trăiesc în țăra și unul în Republica Moldova. În plus, în România mai trăiesc doar 13 văduve de război.
După război, Ion Banu a lucrat pentru compania Astra Română ca electrician. În 1945 s-a căsătorit cu iubita sa de dinainte de război, Maria (decedată în 2000), care l-a așteptat, și au avut doi fii.
Col (r) Ion Vasile Banu si fiul sau Emil Banu
Întrebat dacă are un sfat pentru tinerii din noile generații, dl Banu i-a încurajat “să iubească țara românească, că dacă nu o iubesc nu se iubesc nici pe ei înșiși.”
Cât privește planurile de viitor, Ion Banu speră să apuce vârsta de 110 ani, când a calculat că ar putea fi avansat la gradul de general în rezervă, conform cutumelor armatei române de promovări la fiecare 5 ani. Iar dacă nu, atunci își dorește să fie îngropat “în uniforma asta frumoasă și învelit cu steagul tricolor.”
(interviu realizat de Alexandru S. Alexe)
