Jurnalista Roxana Dascălu, care a relatat pentru agenția de știri Reuters despre tumultuosul deceniu de după prăbușirea comunismului înainte de a deveni o activistă civică pasionată și a cărei viață a urmărit dificila trecere a României de la dictatură la democrație, a decedat.
Roxana s-a stins din viață miercuri, la vârsta de 69 de ani, în Chalabre, Franța.
În urma Revoluției din România și a căderii și execuției dictatorului Nicolae Ceaușescu în decembrie 1989, Roxana a fost angajată de Reuters pentru a ajuta echipa corespondenților străini care raporta despre revolta din țară. Ea a devenit prima angajată româncă a agenției și o forță motrice în spatele primului birou permanent al Reuters din București.
„Mi-a schimbat viața pentru totdeauna”, a spus ea mai târziu despre acel moment. Pentru o tânără care crescuse sub unul dintre cele mai represive regimuri comuniste din Europa, Reuters reprezenta ceea ce ea numea „cea mai bună școală de jurnalism din lume”. Ea a lucrat alături de unii dintre cei mai experimentați corespondenți ai epocii, în timp ce România trecea prin cea mai sângeroasă dintre revoluțiile care au cuprins fostul bloc sovietic.
Ceea ce inițial se aștepta să fie o misiune de scurtă durată a devenit o carieră de zece ani – „cel mai bun și cel mai rău deceniu din viața mea” – pe parcursul căreia a relatat din România și din întreaga regiune, inclusiv din Moldova, Ucraina, Ungaria și fosta Iugoslavie sfâșiată de război, despre tranzițiile democratice, tulburările economice și conflictele armate.
Colegii își amintesc de creativitatea ei, de rigoarea intelectuală, de rezistența la presiune și de o voce care a devenit din ce în ce mai încrezătoare pe măsură ce Estul și Vestul se întâlneau în redacție.
Experiențele ei au fost ulterior consemnate în cartea sa Cronici din Est, publicată în limba română. Emoționantă, pasională și adesea plină de umor, cartea spune povestea umană din spatele reportajelor și reflectă asupra coliziunii culturale dintre o societate postcomunistă și lumea disciplinată a unei agenții occidentale de știri.
Într-un interviu despre cartea sa acordat ziarului Libertatea, ea a menționat că a scris-o „pentru un copil necunoscut, care sper că s-a născut în acel decembrie aprins și care ar avea acum aproape aceeași vârstă pe care o aveam eu atunci, și pentru părinții lui necunoscuți, cu care m-am întâlnit fugitiv în acea noapte de acum 30 de ani, în acel decembrie aprins, plin de sânge și sete de libertate”.
Roxana a părăsit Reuters în decembrie 2000, în urma unei reduceri majore de personal la biroul din București, pe care a descris-o – nu fără ironie – ca fiind un „divorț în stil britanic”. A continuat să lucreze apoi în relații publice în România pentru Cook Communications.
În ultimul deceniu, a devenit o activistă civică dedicată, colaborând îndeaproape cu organizații democratice importante, printre care Inițiativa România. „Timp de mai bine de zece ani, a fost o prezență constantă în proiectele noastre – adesea scânteia din spatele ideilor noi – servind ca mentor, colegă și sursă de inspirație. Cei care au lucrat alături de ea își amintesc de ea ca de o luptătoare cu principii și o persoană de o rară claritate morală”, a declarat organizația într-un comunicat.
În ultimii ani, Roxana a fondat și Santinela, o organizație civică dedicată apărării libertății presei și respectării standardelor jurnalistice profesionale. Prin Santinela, ea a lucrat pentru a expune manipularea, a combate dezinformarea și a promova un jurnalism riguros și etic. Organizația a dezvoltat și acest site de analiză a știrilor, conceput ca un spațiu pentru examinarea atentă a narațiunilor mass-media și a discursului public – o extensie a convingerii sale de-o viață că democrația depinde de un public bine informat și de o presă responsabilă.
În paralel, s-a întors la jurnalism ca colaboratoare din Franța, scriind și comentând pentru La Dépêche, Libertatea și B1 TV, aducând o perspectivă lucidă, transnațională, modelată de experiența trăită atât în Europa de Est, cât și în Europa de Vest. Angajamentul său față de etica jurnalistică a rămas neclintit; în Franța, a contestat public răspândirea dezinformării, inclusiv printr-o scrisoare deschisă adresată președintelui Emmanuel Macron, în care avertiza asupra pericolelor pe care le reprezintă știrile false pentru încrederea în democrație.
În ultimii ani, Roxana a locuit în Chalabre, o mică localitate din sudul Franței, unde s-a dedicat scrisului, trăind alături de soțul ei, Radu Tănăsescu, un artist ceramist de origine română (decedat în 2023). În satul ei din Pirinei, Roxana era în centrul comunității, făcând legătura între localnici și expați și făcând voluntariat pentru o asociație locală care promovează patrimoniul cultural al regiunii.
Roxana Dascalu lasă în urmă o moștenire de jurnalism principial și cetățenie angajată. Ea a aparținut unei generații care a învățat brusc ce înseamnă libertatea și a înțeles că democrația trebuie apărată în fiecare zi. Pentru cei care au cunoscut-o – cititori, colegi, colegi activiști sau prieteni – ea rămâne un exemplu de integritate, curaj și onestitate intelectuală și o amintire că a avea „dreptate” înseamnă, în ultimă instanță, a fi drept.
Prietenii ei își amintesc de empatia și entuziasmul ei nelimitat când venea vorba de lupta pentru o cauză justă – și de disponibilitatea ei nesfârșită de a-și deschide casa din vechiul cartier armean al Bucureștiului, care a devenit un centru social pentru jurnaliști, artiști și activiști civici români. În Franța, a făcut același lucru, mulți considerând casa ei „biroul informal al primarului” din Chalabre.
